RSS

Arhive pe etichete: strada

lectie

Azi: „veghea pe balcon”.

1. Pozitia de veghe trebuie sa fie cat mai ferma si mai martiala: nasul cat se poate de carn, ochii cat mai exoftalmici, barbia sus, chieptul cat o caramida si coada arc.

2. Scrutarea incepe intotdeauna de la stanga la dreapta. Cu retur de la dreapta la stanga.

3. Se scaneaza orice vietate care misca.

4. Se amusina departarile.

5. Se latra in rafale. Daca vietatea care se misca este o pisica se si scuipa (bojocii). Daca este o salvare se urla. Daca e tulumba de pompieri se urla si sare pe loc cu insurubare in jurul cozii.

6. Daca intrusul este biped umanoid extern se alearga urland prin toata casa, pana cand unul dintre bipezii umanoizi din haita se duce sa vada ce se intampla.Se acorda acestuia o asistenta insistenta si aducatoare de siguranta.

Se urmareste ca printr-un numar corespunzator de repetari, aceste miscari simple sa se execute relaxat si intr-un ritm vioi. In executarea tuturor acestor procedee se va insista asupra pozitiei corecte, urmarindu-se localizarea miscarilor la nivelul tuturor membrelor si repartizarea corecta a greutatii corpului.Pe masura insusirii tehnicii se va trece la predarea unor procedee mai avansate (veghea la gardul dinspre vecini, veghea la gardul de la strada, alergatul pisicilor intruse, etc)

 
21 comentarii

Scris de pe 12 septembrie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

cea mai portocalie portocala

In ton cu precedenta poveste, v-o zic numa’ pe asta si dupa aia ma las de chestii lacrimogene, ca nu e stilul meu.

Ianuarie 1990, imediat dupa sarbatori. La un semafor, intr-un autobuz neasteptat de putin aglomerat, lafaindu-ma pe-un loc pe scaun, cu capul rezemat de geam (ca betivii), priveam strada. Mai bine zis oamenii de pe strada. Intotdeauna mi-a placut sa privesc oamenii de pe strada. Sa-ncerc „sa-i ghicesc”, sa brodez povesti pe seama lor. Cocotate pe un parapet trei siluete filiforme atrageau atentia. Trei boschetari: doua copilandre si-un baiat un pic mai rasarit, ingrozitor de zdrentarosi si de murdari, imbacsiti de jeguri stratificate, devenite lucioase. Parca tocmai iesisera dintr-o afumatoare,  sa traga un gat de aer curat si sa vada ce se mai intampla prin lume, iar lumea se uita contrariata la ei, neobisnuita pana atunci cu personaje dintr-astea prin buricul tragului.

Baiatul decojea cu gesturi lente o portocala. In ianuarie 1990 o portocala avea o cu totul si cu totul alta greutate – si dimensiune morala! –  decat are in decembrie 2011, dar asta e o poveste prea lunga asa ca am sa revin la baiatul cel murdar: in mainile lui negre portocala aceea era cea mai incredibil de portocalie portocala! Era chintesenta tuturor portocalelor ! Intreg ritualul descoperirii pulpei dulci si acrisoara si parfumata a fructului parea sa se deruleze cu-ncetinitorul. Cele doua fetiscane, asezate respectos de-a stanga si de-a dreapta lui, asteptau cuminti, dar cu ochii in flacari. Cred ca daca soarele s-ar fi pravalit la picioarele lor n-ar fi avut ochi sa-l vada, atat de naucite erau de pofta!

Uitandu-ma eu asa concentrata la scena asta muta, o banuiala grea a-nceput sa se insinueze: „sa vezi ca nemenicul jegos o sa haleasca bunaciunea asta fara sa le dea o farama fetelor, numa asa, sa savureze pofta lor neputincioasa, numa’ asa, sa le-arate cine-i seful!” … si maamaa ce m-am mai infuriat, si cata fiere oparita a inceput sa circule in mine!

Intre timp semaforul s-a uitat la noi cu ochiul lui verde, autobuzul s-a pus greoi in miscare, si-am mai apucat doar sa vad, clar si fara echivoc, zambetul victorios al baiatului rupand exact in doua portocala si daruind cu un gest regal fiecarei fete cate o jumatate.

Cred ca lui ii ajungea bucuria lor.

Povestea e adevarata 100% si m-a ciupit cu vanatai de bucatica de creier care pune etichete. De cate ori ma simt tentata sa iau prastia, sau mitraliera, sau ciuperca atomica la cate o categorie mai larga de pacatosi, mainile incredibil de murdare si slabe ale pustiului boschetar impart o portocala infinit de portocalie fix in doua jumatati.

 
11 comentarii

Scris de pe 15 decembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , ,