RSS

Arhive pe etichete: straturi

iunie 2015

Da, stiu, a cam trecut. (Serveste la ceva invocarea ideii ca abia acuma am bagat de seama? Nu? Ok, sa fim seriosi, nici macar n-ar fi adevarat.)

Deci, conform alinierii anterioarelor luni, iunie a venit tiptil si-a plecat ca fulgerul. Eu,conform anterioarelor trairi,  am intarziat cu toate cele prin gradina, da’ macar de data asta m-am bucurat de fiecare zi cu soare si-am savurat fiecare ploaie.

Pe cand altii recoltau deja, rasadurile din straturile mele aratau ca niste strumfi verzi.

iun 0015

Adica verzi-verzi, da’ strumfi.

Florile din jardiniere abia se hotarasera sa-si dea drumul.

iun 0018

iun 0019

Dar verdele viu duduia pretutindeni, parca auzeai pulsand seva … si daca te uitai mai lung parca le vedeai pe toate inaltand-se sub ochii tai.

iun 0011

iun 003

iun 006

iun 030

iun 060

iun 031

iun 037

iun 042

iun 020

iun 038Nu mai putin adevarat este ca, dupa mintea mea, vara ar fi compusa din cinci luni iunie.

iun 058

Pacat ca nu ma-ntreaba nimeni.

 
8 comentarii

Scris de pe 13 septembrie 2015 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

împăcare


Bineinteles ca Marea Reconfigurare s-a amanat (unii spera ca s-a anulat, da’ niciodata nu-i sa nu fie cumva, asa ca eu ma incapatanez sa prefer formula ‘amanat’).

Dupa un stand-by prelungit inutil, m-am trezit la final de luna mai c-o gramada de rasaduri de rosii,  de castraveti si de ardei, obosite de-atata asteptare, ce plangeau de dorul  stratului de-o buna gramada de vreme,

DSC00003

da’ de unde straturi, ca tot visand la utopicul confort marit   nu pregatisem nimic , la naiba, nici nu vreau sa-mi amintesc cu cata obida le-am insurubat pe unde-am apucat, in devalmasie si fara de nici un descantec.

DSC00067

Am continuat sa dreg busuiocul…mai cu o foliuta,mai cu un mulcisor, un  puf de macerat de urzica mirosind naucitor, hai si-o masca nutrienta de  gainat  … dar startul ratat si-a spus cuvantul, lucrurile s-au urnit al naibii de greu si toata lumea parea bosumflata si fara chef.

Si-a venit ploaia

DSC00058

si s-a dus

DSC00061

si-a venit iar

DSC00048

si fiarele au atacat salbatic

DSC00076

(noroc cu aparatorii destoinici din garda personala

DSC00036)

Si-a mai iesit un pic soarele…

DSC00066Si tot asa de nenumarate ori.

Incet-incet lucrurile incepeau sa se urneasca, dar parca fara nici un fel de implicare sentimentala. Toti paream sa ne facem treaba, unii cu organizatoricu’, ceilalti cu crescutul si infloritul, dar fara sentimente exuberante si alte farfastlacuri,  pe scurt nu-mi venea dom’ne, nu-mi venea bucuria de alta data cand eram acolo, printre straturi. Ca prea o ratasem cu planurile si cu asteptarile!

Asta pana la finalul weekendului trecut.

O zi superba de vara. Cu lumina dulce-aurie. Cu aer inca proaspat.  Calda, nu fierbinte. Cu celuloza duduind discret in fiecare frunza. Cu bondari, albine, viespi, muste si tantari bazaind aferat din floare-n floare. Cu miros de levantica insinuandu-se pe orice pala de vant. De undeva de peste garduri vocea  Cesariei Evora, grava, senzuala, plutind regal si hipnotic peste tot si peste toate, unindu-le intr-un intreg.

DSC00117

La un moment mi-am dat seama ca mi-e atat de bine printre imperfectele mele straturi c-aproape mi-au dat lacrimile.  Si cam asta a fost tot, fara alte explicatii sau medieri,  am constatat ca eu si gradina redeveniseram prieteni. Asa ca m-am retras fericita in budoar, sa croiesc alte planuri de recuperare a intarzierilor din campania agricola.

De-aici incolo tine-te vara, c-avem de gradinarit!

 
29 comentarii

Scris de pe 2 iulie 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

primavara in asteptare

Suntem in plina campanie de primavara, ar trebui sa-mi etalez la greu nemaipomenitele intamplari cu straturi, rasaduri, insamantari, rasariri, rasadiri si alte asemenea, dar anul asta nu se prea leaga scenariile clasice. Urmeaza, oarecum fortat si neplanificat, o reconfigurare a gradinii. Bineinteles ca totul e legat de disponibilitatea unor utilaje, de timpul, vointa si puterinta unor meseriasi. Eu trebuie doar sa am rabdare, comprehensiune si bani. Nu prea stiu ce-o sa iasa, asa ca nu prea stiu ce-o sa fac.

Straturile vechi se relaxeaza, cam napadite de buruieni. Profitand strategic, capsunii si-au facut de cap intr-un mod nemaivazut pana acum,inflorind indescriptibil si expandand in toate directiile. Din motive contabile n-am apucat sa fac instructie cu ei decat catre sfarsitul lui aprilie. I-am mutat asa, gata infloriti, inghesuindu-i pe ici si pe colo, pe unde sper sa propaseasca macar vreo doi ani. Dupa nonsalanta cu care isi vad mai departe de inflorire nu par sa fie deranjati de tratament. Rasadurile de flori (muscate, gura leului, dalii) au fost „insurubate” in jardiniere, unde pare sa le priasca, cu exceptia celor de lobelia, care mai au de crescut un pic, c-asa-s ele, mai lingave si cu start lent. Rasadurile de rosii, ardei (iuti) si castraveti sunt intr-un stand-by prelungit pana la o data ulterioara.

 

DSC00221

Incep sa cam bâzâie a nerabdare, da’ n-am ce sa le fac deocamdata, decat sa le tot mut, tot mai la lumina, tot mai in plin soare, sa le invat cu greul.

DSC00303

Daca in urmatoarele doua saptamani nu am straturi noi o sa le mut in vechile amplasamente. Ce atata reconfigurare ?!

In rest… primavara isi vede de treaba.

DSC00223

DSC00226

DSC00248

 
15 comentarii

Scris de pe 4 mai 2014 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

de la o vreme

Ajung tot mai tarziu la birou. Pur si simplu nu rezist tentatiei de-a ma mai juca putin de-a stropitul gradinii.

Aerul are o consistenta aparte in gradina mea de dimineata (bineinteles ca numai in gradina mea ), culorile sunt toate proaspete, mirosurile cocheteaza si se combina frivol … si sunetele suna intr-un fel anume  😀

Ploile ne-au ocolit de-atata amar de vreme, ziua-i tot mai scurta si echinoctiul sta la panda, asa ca nu pot sa nu ma minunez ca mai am parte de verde, de flori, de rod in straturi.

Si vazand eu cu cata nonsalanta lumea isi vede de-nflorit si de rodit, ajung sa ma intreb, asa, cu o strangere de inima, daca a ajuns pana aici semnificatia cuvantului toamna…

…………………………………………………………………………………………………………………………………………

L.E. Si iata si recolta diminetii:

Asta asa, sa ma dau si eu putin mare…

 
17 comentarii

Scris de pe 22 septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , ,

inceput de animatie

La intrecere cu ploaia care spanzura peste noi

eu semanam sfecla rosie

Am reusit sa termin prima!

Ridichile incep sa-si arate nurii

Capsunii promit multe roade dulci si aromate

In gasca bob-ilor o sa se cam lase cu inghesuiala, da’ asta e, cateodata trebuie sa-nveti sa mai dai si din coate ca sa supravietuiesti!

Inclusiv fosolica englezoaica pare sa se fi adaptat plaiurilor mioritice.

Incet-incet, straturile incep sa se anime.

Cautarea zilei: „barbati frumosi”

 
3 comentarii

Scris de pe 5 mai 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , ,

muguri, uitare si incapatanare

Am verificat: am chiulit de la birou fix in 17 martie. Atunci mi-am afanat si pieptanat cele cateva straturi „agricole”, am curatat frunzele capsunilor si fragilor si-am toaletat tufa de forsythia.Care tufa, de atata toaletat, incepe sa arate mai degraba a pomisor decat a tufa. Cu aceasta ocazie am taiat mai multe ramurele inmugurite.

Frumos inmugurite. Dupa atata iarna parca nici nu-ti vine sa te-apuci sa toci si sa bagi la compostat atata promisiune de viata verde. Asa ca am pus  betigasele pe mijlocul  cararii pavate, ca sa ma impiedic de ele cand ma intorc in casa si sa le iau cu mine, sa le pun in vaza.

Ei bine nu m-am impiedicat!  Au ramas, amaratele, pana in 27 martie, adica fix 10 zile. Am mai trecut pe-acolo, de fiecare data mi-am zis ca asta, e o sa trebuiasca sa le-arunc in compostor daca nu m-am invrednicit sa le pun intr-un vas cu apa, dar mereu am gasit ceva mai important de facut. Cand in sfarsit le-am luat in mana am bagat de seama ca nu erau tocmai uscate, iar mugurii pareau sa mai aiba ceva vlaga . „Sunt o bestie neglijenta – m-am rasfatat eu pe mine  – iar voi meritati o a doua sansa!”

A naibii obsesia asta cu sansa, da’ cateodata chiar functioneaza:

Dupa 2 zile, tuflite inhalba de pe pervaz, arata dupa cum se vede.

10 zile au asteptat pe beton. Noaptea s-au invelit in bruma, nimeni nu le-a intrebat de sanatate, daca nu vor o cana de apa, o maslina, un mizilic cu ingrasamant …Pur si simplu ma fascineaza capacitatea asta incredibila de a supravietui impotriva oricaror vicisitudini, incapatanarea de a lupta pana la capat.

Daca dau mustete le bag in pamant!

Pentru ca merita !!

 
14 comentarii

Scris de pe 31 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,