RSS

Arhive pe etichete: taxe

mârâieli

Motto

hai mai Lauraaaaa… ca mai am putintel si vorbesc cu gastele alea de la tine de pe blog, puse in iunie….nu scoti nimic, nimic?!

Iaca scot. Limba de-un cot.

Ca nu-nteleg, dom’ne, nu-nteleg cum se poate vorbi atat de mult despre chestii pe care le gandim atat de putin.

  1. Ca in chiar zilele astea am pomenit iar niste cetateni analisti, pe-un post tv, inflamandu-se despre povestea aia cu Tariceanumaipresusderestulpopulimii fentand coada celor 1000 de nefericiti. De ce sa mint, mi-a sarit si mie mustarul la momentul in care am auzit stirea (ca eu fac parte din fraierii care se pun cuminti la coada si pana imi vine randul ajung mai rau decat o bomba cu fitilul pe gatatelea), da’ dupa prima reactie inflamatorie am inceput sa-mi pun intrebarea : „de ce coada de 1000 de oameni?”. Hai n-o fi fost 1000, or fi fost 100, da’ de ce iar coada?  De ce hei-rup-ul asta organizatoric cu tocare de nervi, de timp, de bani, de furt a unei alte feliute din viata noastra de zi cu zi? Cui ii serveste si pe cine fericeste? In toata povestea asta personajul principal este coada, personajul malefic este reglementarea fara cap (dar cu coada!), corul antic este suta/mia de codasi… A trecut o luna de la eveniment si noi ne amintim cu manie proletara doar de Tariceanul cel la fel de dodoloț, defazat, si sideral ca intotdeauna! Ca na, cozi la ghisee am avut, avem si-om mai avea!
  2. Ieri am citit si eu alertele cu modificarea taxelor salariale. Cam pe oblic, ca nu era ceva cu aplicare imediata. O prima concluzie personala, fara nici o pretentie de infailibilitate: s-ar putea sa fie o masura buna, care sa scoata din zona neagra/gri o alta parte a veniturilor romanilor / victime colaterale: pfa-urile / pe cale de consecinta s-ar putea sa fie urmata de un val de lichidari voluntare a autorizatiilor respective, urmate de un alt val de infiintari de srl-uri. Interesant de studiat problema cand o sa am timp …Tarziu catre noapte, cand somnul facea fițe si nu se lasa ademenit,am facut gafa sa iau la rand posturile tv de asa-zise stiri, in speranta…in nicio speranta, e clar ca nu prea gandeam limpede la ora aia. Pe primul post: shoc si groaza, o seama de invitati erau complet oripilati de imeeensa gafa a guvernului de a mari in mod inimaginabil impozitele! Pe-al doilea post satisfactie nedisimulata: s-a vazut dreptatea- Ciolosul cel vandut Neamtului a facut pacatul capital de a atenta la buzunarul romanului obidit! Al treile post era tot numai un freamat de analisti excitati, panditi atent de tipa aia cu voce de sticla sparta, deci mai bine nu, dam legatura la al patrulea post unde da, era clar, totul era foarte grav, un anumit politician era citat copios, zisese el undeva pe facebook ca e foarte rau si ca n-o sa fie bine, ca e atat de grav ca precis ca nu o sa mearga!  Mai sa fie, oare eu ce stire oi fi citit, ca parca era vorba despre alte treburi… Precis ca mi-a scapat mie ceva, ca doar n-aveau cum sa vorbeasca atata oamenii astia pe sticla, stiind ca vor fi vazuti si auziti de-atatia altii, despre niste chestii pe care nu le-au studiat serios! Azi m-am enervat si m-am apucat de facut socoteli, sa-nteleg si eu despre ce e vorba-n propozitie. Stupoare: salarul net al angajatului ramane neschimbat, in timp ce cheltuiala angajatorului (da, a patronului cel veros) se modifica cu cativa lei. Modificarea de baza e de fapt transferul de responsabilitate dinspre platitorul de salar inspre beneficiar.    Si-atunci despre ce vorbeau oamenii aceia cu-atata furie? De unde revarsarea asta de cuvinte, de propozitii, de fraze despre lucruri pe care nu le-au studiat, nu le-au verificat, nu le-au inteles? Nu neaparat speta in cauza ma surprinde si ma intristeaza, ci capacitatea asta nesfarsita a unora de-a vorbi la perete, oricat, oricand, oricui despre orice. De fapt despre nimic. Si capacitatea altora de-ai asculta.
  3. Da, stiu, vai de-amaru’ nost’, urmeaza alegerile!
 
12 comentarii

Scris de pe 9 Septembrie 2016 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,

mârâieli

Iar i-o plesnit vrednicia si-or inceput sa dea cu modificari legislative dupa noi! Mai ales fiscale, bineinteles, ca la sfarsit de an, si la inceput de an,(si probabil pe tot parcursul anului) se cuvine sa fim vigilenti si darji si incrancenati din punct de vedere contabil, nici paserea-n zbor sa nu scape neimpozitata, nici exigibilitatea ei sa nu ramana neeligibila, fi-ne-ar nedeductibilitatile integral deductibile! Cu provizioane cu tot.

Pe drum de seara catre noapte, cu ochii mici si rautaciosi, valsez sincopat intre ordonantele de modificare a codului fiscal, codul fiscal si normele de aplicare ale codului fiscal. Numai stiri de bine: toate cresc. Totul e clar si concis.

58. La articolul 150, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2)–(5), în cazul în care livrarea de bunuri/prestarea de servicii este realizată de o persoană impozabilă care nu este stabilită în România sau nu este considerată a fi stabilită pentru respectivele livrări de bunuri/prestări de servicii pe teritoriul României conform prevederilor art. 1251alin. (2) şi care nu este înregistrată în România conform art. 153, persoana obligată la plata taxei este persoana impozabilă ori persoana juridică neimpozabilă, stabilită în România, indiferent dacă este sau nu înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153, sau persoana nestabilită în România, dar înregistrată în România conform art. 153, care este beneficiar al unor livrări de bunuri/prestări de servicii care au loc în România, conform art. 132 sau 133.“

De concentrata ce is mai ca-mi dau lacrimile, da’ nu ma las, imi amintesc ca e momentul sa fiu  barbata, ca greul abia incepe, mai avem, o-ho-ho cat mai avem pana la bilant, inventarieri, evaluari, reevaluari, bonus tva-ul la incasare, declaratia 010,220,392A/392B,101,205 si alte cateva, profit,micro,venit, cas, cass… Ca sa mentin ritmul viu m-apuc de facut chestii, intru pe ANAF, dibuiesc normele metodologice actualizate la ultimul racnet, marchez tot textul, dau un copy, dau si-un paste (am sa fiu giorno si-am sa indic sursa 🙂  ), bat nervoasa darabana ca se misca precum melcul calculatorul asta obosit, mama ce repede o sa descalcesc eu toate incalcitele, hai odata putoare, in sfarsit am tot textul!

1054 de pagini? Putin cam mult, cred ca fonturile sunt de vina! Intr-adevar sunt de 14. Ia sa-ncerc cu  12… Alta viziune: doar 870 de pagini de norme metodologice de studiat! Uite cat de putin ii trebuie contabilului roman sa faca ordine in dezordinea ce-l inconjoara! E totusi cam tarziu sa m-apuc de descalcit la ele, strang calabalacul si-o iau catinel catre casa. Pe undeva pe drum imi pica fisa: daca schimb fonturile in 10 o sa ramana doar vrea 700 de pagini. Iar daca le fac de 8…sursa foto: http://realitatea.mobi

sursa foto: http://realitatea.mobi
 
35 comentarii

Scris de pe 30 Ianuarie 2013 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

despre contabili (si nu numai)

La început de an contabilii trăiesc periculos.Adrenalina ii inundă, devin agitaţi, morocănosi, uneori isterici. Chiar malefici, spun unii, când ii aud pronunţând cifre indecente reprezentand impozite, nenumarate feluri de impozite şi taxe datorate. Colcăie in birourile lor inundate de terfeloage, cabluri şi praf, vorbesc intr-o limbă pe care par s-o intelegă numai ei ( ai văzut noul treisute?/am depus osutăle!/ nu sta ca blegu’, bagă şi tu un provizion!), doamne cu aspect distins incep să injure ca nişte birjari bătrâni mirosind a mahorcă, bărbaţi bine plâng viril ascunşi prin toalete, în jurul lor ninge, plouă, iese soarele, vine şi  pleacă taifunul, ei calculează, calculează, calculează…

Fac parte din categoria „detestabililor de care ai nevoie si care te mai si costa”: dentişti, notari, avocaţi… contabili… Dar dacă dentistul te scapă de-o durere, avocatul de-o celulă sau pensie alimentară, notarul veghează respectuos la o moştenire, contabilul îţi spune, sec si stupid, cât ai de plată veci pururi nesătulului stat (alt pesonaj odios, ubicuu, malefic şi suprem detestabil !) fără să se obosesca să-ţi asigure şi resursele.

Una din puţinele lor calitati este că întotdeauna sunt de vină. Când vine poliţia, că cineva i-a spart un geam vecinei de vis-a-vis, primii umflati şi duşi la sectie sunt administratorul firmei (doar ştie tot românul că administratorul e hoţ prin definiţie) si -aţi ghicit!- contabilul. Să deie cu subsemnatul, ca precis o umblat el undeva pe la cifre si de fapt n-a fost un geam, că era o oglindă venetiana, moştenire de la bunica din Amaraştenii din Vale şi nici n-a fost spartă c-a fost delapidată şi …

Da, recunosc, fac parte din gască. Cei care mă stiu din tinereţe fac cruci şi stuchesc in sân cand află cu ce am ajuns să mă ocup, chiar şi eu mă minunez câteodată ce renghiuri ciudate iţi poate juca viaţa. Si dacă din meseria asta îmi câştig pita cea de toate zilele înteleg să mi-o asum fără prea multe fasoane, aşa, contabiliceşte, adică cu toate activele şi pasivele ei. Inclusiv cu stilul „smuls” de la inceputul, mijlocul si sfârsitul anului, cu neuronii terorizaţi de toate codurile astea mai mult sau mai putin fiscale, cu confruntările nu tocmai tovărăşeşti cu diverşii reprezentanţi ai diverselor instituţii, cu clienţii convinşi că tot ce e hartie (chiar si igienica) ţine de contabilitate, cu etc, etc.

Sfârşit de zi de muncă, de săptămână, de campanie de depunere a unui nou rând de declaraţii. Cu gândul la weekendul planificat a fi consumat anodin si voluptos printre borcănele cu pământ, seminţe şi alte alea, mai deschid odată mailul, pentru o ultimă verificare. Constat că am primit de la o amică, colega de breaslă, un FW, genul acela cu o listă infinită de adrese la activ, purtător de îngeraşi şi cătelasi drăgălaşi, îndemnuri virtuoase spre o viată mai zen, sau pur si simplu cu poze faine. Nu prea mai pierd vremea cu ele, da’ asta are un titlu provocator – CE FAC CONTABILII IN TIMPUL LIBER – aşa că mă face curioasă şi-l deschid.

Poze. Fără text. Fără muzică. Devin atentă, după puţin timp imi pică fisa şi incep să rânjesc.

AŞA EEEE!  FIX  AŞA E!

Habar n-am cine e autorul, da’ nu pot decat să-l felicit! Ăsta ori a facut parte din sistem, ori a avut un reprezentant pe lângă casă, prea a inteles perfect cum devine chestia cu contabilu’, cum trebuie să ia el fiecare poveste incâlcită, s-o jumulească de floricele şi lup si scufită roşie, floricelele să le jumuleasca de petale, lupul de păr si de nărav, scufiţa de roşie si de deductibiltăţile din paner şi pe toate sa le aseze in conturi, pe feluri de venituri si cheltuieli, si să … nu mai continui, c-ar insemna să vand mult prea ieftin niste secrete  profesionale de mare anvergură.

Pozele mi se par mai mult decât haioase. Savurez detaliile. Comentez de una singură. Râd de comentariile mele. Îl expediez şi altora, să vadă şi ei in ce hal au ajuns. Închid.

Totuşi, ceva nu e chiar in regulă. Mai deschid odată.Ce nu e dom’ne in regulă?!

Ha! La penultima poză, trei maşinuţe sunt orientate spre dreapta, una spre stânga!

„Sold pe invers!” mă pomenesc spunand cu voce tare.

Dintr-o dată mă sperii. Eu de mine.

Închid totul şi plec repede acasă.

 
34 comentarii

Scris de pe 25 Februarie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,