RSS

Arhive pe etichete: teleportare in viitor

teleportari

La un hipermarseu, duminica, la o ora decenta, stau la coada la casa. De fapt ma laud: doua persoane in fata mea nu se pot numi chiar „coada”, reformulez…astept sa-mi vina randul. Treaba se misca putin mai greu, ceva nelamuriri cu un cod de bare, cumparatorul nu vrea sa renunte la produs, casiera (cam repezita dar amabila) anunta telefonic problema, nimeni nu se impacienteaza, toti suntem zen, e duminica, la o ora decenta, zambim si asteptam civilizat.

Ma uit in zare

Casa, dupa casa, dupa casa, cumparator, dupa cumparator, dupa cumparator…cat vezi cu ochii.

Aproape fara sa-mi dau seama alunec in pacatul de-a juca din nou jocul de imaginatie numit”teleportare in viitor”: un personaj (prieten, neprieten, ruda,vecin,coleg) este smuls de la o coada cu haulituri si trairi intense din epoca societatii soacialiste multilateral dezvoltate si propulsat pentru cinci minute intr-un loc dintr-asta de imbuibare consumatorist-decadent-capitalista. Este lasat sa se plimbe printre rafturi, sa se simta aproape strivit de opulenta vitrinelor frigorifice, sa se piarda in diversitatea aparent infinita a gamelor aceluiasi produs …  sa-si umple cosul cu tot ce i se pare esential (mi se fabulos sa ghicesc cam ce produse ar alege fiecare personaj!) …dupa care este teleportat din nou acasa, bineinteles fara cosul plin de bunatati, dar cu amintirea clara a vocii din fundal: ai facut o vizita in realitatea viitorului nu foarte indepartat! Cum ar trece fiecare prin povestea asta, cum ar prelucra informatia si ce-ar fac cu ea? Cine ar avea curajul sa caste gura despre, si -mai ales- in fata cui? Cum ar astepta, din momentul acela, viitorul? Jocul e greu de inteles de cineva care n-a apucat sa traiasca realitatea aceea plumburie. Care n-a fost cu totul si cu totul plumburie (am fost si tineri , am si iubit, am si visat), dar, o spun cu toata convingerea, n-a fost mai buna decat cea din momentul de fata.

Oare ce-mi veni? E duminica, la o ora decenta, imediat o sa jung acasa si o sa-mi fac de lucru pe la jardinierele cu plante tot mai apatice. Incep sa pun produsele pe banda rulanta. Oare am cumparat tot ce aveam nevoie?  Caserole cu pulpe superioare, ulei, faina, 10 oua, cafea, lapte … tot pun si pun si par sa nu mai opresc … detergenti, fructe… si la un moment dat ma surprind intrebandu-ma usor jenata: cat as fi putut trai pe vremuri din ce-am cumparat acuma pentru o saptamana?

sursa foto: metropotam.roLocuri-de-vizitatIntamplari-din-supermarket
 
17 comentarii

Scris de pe 7 octombrie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,