Motto: „Studiind grădinile sătenilor le poţi cunoaşte firea şi trecutul” (Alexandru Borza)
Au, dom’ne, francezii astia o obsesie pentru geometria aplicata, de te naucesc cu ce-or vrut sa zica cu chestia asta.
(Din partea cuiva care, pe vastele-i domenii, n-a fost in stare sa aiba macar un strat, un arac, un rand, un fir oblu trasat si-aliniat, comentariul e -clar!- plin de invidie inabil mascata…)
Ba mai au si-un mod ciudat de-a aborda batranetea: parca n-au auzit cum trebuie sa astepti cuminte acasa cuponul de pensie, intre doua telenovele, dupa o coada tovaraseasca pentru medicamente compensate.
Daca acum, intr-un sfarsit ciufut de martie rece si foarte ud, mi-a fost atat de bine (desi imi era cam rau 😀 ) plimbandu-ma pe aleile inca neinfrunzite ale gradinii palatului Versailles (nu Versace!), mi-e si frica sa ma gandesc cat de frumoase poa’ sa fie locurile astea in mai, sau in iunie.
