RSS

Arhive pe etichete: zapada

sa mai zic ce-am facut eu azi?

Văd că nu mă intreabă nimeni, da’ eu tot va spun! Azi,impreuna cu lopata mea rosie si cu Ciupi am curatat zăăpada.

Nu, nu va mirati, cand ninge intruna, asa cu s-a-ntamplat la noi, zapada se depune constiincios mai ales pe-acolo pe unde incurca lumea, de nervi lopata cea rosie se inroseste si mai tare, iar Ciupi intra in sevraj, ca ea de mult n-a mai tras o raita prin mahala!

 (Bisi s-ar baga si el, da’ pe vremuri dintr-astea, dupa ce a esuat lamentabil in capcanele inghetate din gradina de vreo doua ori, e consemnat la stat la caldurica, in ciuda tuturor protestelor sale vehemente)

 Asa ca e mai presus de vointa mea, trebuie sa trec musai la actiune!

Pe cale de consecinta am lopatat din greu, constiincios si cu simt de raspundere, dar, pana la urma, fara prea mare convingere. Pentru ca a nins toata ziua

cand mai des, cand mai potolit, iar straturile s-au tot suprapus, tacut si eficient si continuu.

Si pe cand am terminat de curatat ceea ce-mi propusesem (zona pavata din fata casei si drumul), ba i-am mai tras si-un retus scurt, pentru satisfactie de-amoru’ artei, am costatat, dupa cum ma asteptam dealfel, ca pot s-o iau linistita da capo.

Acum e totul alb, la loc. Da-i asa de frumos, ca nici nu vad cum m-as putea supara.

 
26 comentarii

Scris de pe 5 februarie 2012 în de viata

 

Etichete: , , ,

pervaz de iarna

 

iar si-a dat drumul, nebuna!

In rest zapada, lopata rosie, caini, weekend.

Bine.

 

 
11 comentarii

Scris de pe 4 februarie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , ,

raita de lucru prin mahala

Se așteaptă in fata porții in pragul unei crize de nervi

Se țâșnește în ea lume și viață de parcă tocmai s-a anunțat că se fac reduceri la gentuțele vuiton cu picățele.

Oh, cum ne mai cheamă depărtarile!

Așa că plonjăm in redescoperirea realului si-a arealului

Si cate informații despre vecinătăți se cer actualizate!

Of, Doamne, atatea de vazut, atatea de constatat! Cum să nu obosesti?

Si tocmai când Ciupi incepe să alunece pe panta gandurilor gri (ar trebui sa fiu mai atentă cu efortul, am și eu o vârstă,nu mai sunt chiar așa de tanără …tocmai am implinit trei ani și șase luni!)  in peisaj se-arata niste chipeșe prospături!

Asa ca gandurile si atitudinile isi reimprospateaza nuantele (a se se remarca modul elegant in care se balansează șoldurile, semn de mare distincție si rafinament!).

Si după atata mișcare, emoții, noutați, palpitații, vecini, cochetării, lopeți și zăpadă, ce bine e sa te intorci acasă, printre ai tăi!

 
5 comentarii

Scris de pe 21 ianuarie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

încă puţină zăpadă

Hai c-am mai prins un pic la tastatura 😀

Ieri a nins! Asa, sa nu iesim din 2011 cu suparare c-am avut parte doar de-o fulguiala tematica.

De cu dimineata prietenele mele, amandoua, ma asteptau pline de entuziasm sa ne jucam cu iarna.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Si ne-am jucat si ne-am distrat grozav pana la urma: Ciupi a dat o raita grabita prin mahala, sa culeaga impresii de prin toti boschetii si de pe dupa toate gardurile, eu am curatat curtea si drumul, si-am mai zburlit si scuturat pomii si tufele ingreunate de-o zapada tare frumoasa, dar grea, apoasa.

 

 

Discret, de dupa foste si actuale santiere, un colt de padure (tot mai ingust, parca tot mai departat) imi face semne discrete

E cam cald, n-o sa dureze mult zapada asta, dar deocamdata aerul e tare si miroase grozav si e iarna si e bine… frumoasa intampinare pentru anul ce va sa vina!

 
26 comentarii

Scris de pe 31 decembrie 2011 în de viata

 

Etichete: , , , , , , ,

rest de iarna, zvacnet primavara

Ce sa fie…

ce sa fie …

Iaca: joaca cu ibricul, de-a racitu’ in zapada!

De-a racitu’ cui? A ceaiului de musetel, caci -iata!- a sosit momentul dezinfectarii rasadurilor. Unii folosesc Previcur (ioi ce-mi place denumirea asta supercomerciala 😀 ), eu raman credincioasa musetelului care, cel putin pana acuma, nu m-a dezamagit. Rasadurile mele n-au „picat” niciodata, desi cu greu as putea fi numita specialista in arta propasirii lor.

Asa ca „armez” pishorcosul verde , pentru ca cel galben se ascunde de o buna perioada de timp si purced la imbaierea rasadurilor

Caci au inceput sa prinda curaj mititelele , si-si sumetesc imberb si superb primele frunzulite adevarate!

Deocamdata is numa’ cateva. Mai mult mi-am facut incalzirea decat am lucrat serios.

Anul acesta mi-am propus sa invat lectia rabdarii si a moderatiei. Rabdare – pentru ca locuiesc intr-o zona mai noroasa, mai ploioasa, unde vara vine mai tarziu decat prin alte parti. Moderatie – pentru ca, desi in fiecare an ma mai extind cate putin, suprafata gradinii mele de legume e minuscula.

 
8 comentarii

Scris de pe 12 martie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

ciupi si sfarsitul iernii

Ieri dimineata din nou ninsoare, din nou zapada , aceeasi rutina: eu invit la danţ lopata rosie, Ciupi o sterge fericita in mahala.

De data asta stratul de omat e mai gros, ninge inca apasat, asa ca ma opintesc din greu in lopata. Abia curat o zona, ma uit in spate si-mi dau seama ca s-a depus un strat proaspat.Ma opresc intr-un tarziu sa-mi mai trag sufletul si-ncerc o negociere scurta  cu salele amortite dureros, sa ma lase sa termin. Dac-as fuma ar fi un pretext numa’ bun de-o tigara, da’ m-am lasat deja de cativa ani buni, reprim un regret razvratit si m-apuc s-ascult zgometele orasului care-ajung la mine vatuit. Oricat de dor mi-ar fi de primavara nu pot sa nu ma bucur de-o ninsoare adevarata.

Ceva nu e in regula. E prea multa liniste! A trecut cam multa vreme de cand n-am mai auzit latraturile ascutite ale blondinei ce se crede printesa mahalalei si nici raspunsurile groase ale flacailor provocati de prin curtile vecinilor. Ma uit ingrijorata, strig … nici un raspuns. Intr-un tarziu, pe maidanul de vis a vis, ceva mic si colorat imi atrage atentia. Seamana cu costumasul „omida in dungi vesele” crosetat de maicamea intr-un moment de efuziune sentimentala. Dar e prea static, Ciupi a mea este o eterna miscare, o eterna zdroaba, ea nu poate sta intr-un loc atata vreme. Si totusi, e ea!  O chem… nici o reactie.

Conchid: iar are o criza de personalitate! Asa ca ma pornesc, pe jumatate infuriata, pe jumatate amuzata, sa-mi recuperez cârna din zapezi: ei lasa tu, cucoana, sa vezi cum iti imblatesc eu blanita, acuma te-o palit ambitu, mai pupi tu libertate la anu’, pe vremea asta!

Neavand conditia ei fizica si nici gabaritul de rigoare trebuie s-o iau pe ruta ocolitoare, si-n timp ce inaintez destul de greu prin zapada care-mi trece in unele locuri de genunchi, constat ca am, uitat intr-un buzunar, aparatul de fotografiat. Stiind cat de tare o enerveaza s-o fotografiez incep sa ma razbun: si pe chestia c-ai fost obraznica si nu mi-ai raspuns la chemari ia uite ce de poze iti mai fac!

Un ghemotoc galbui intr-o mare de alb.

Ciudat cat de linistita ma asteapta.

Intr-un tarziu realizez

Si brusc , de necaz si rusine, imi vine sa inghit aparatul. Amarata era agatata intr-o sarma ghimpata, aproape incolacita in ea. In poza nu se vede in ce hal tremura si nici ce privire sfasietoare avea.Nu pot sa-mi dau seama cat s-o fi zbatut sa iasa din intamplatoarea capcana, cat o fi asteptat acolo nemiscata in marea de zapada sa vina cineva sa o sa salveze si , mai ales, de ce n-a scos nici un scheunat, un racnet de ajutor, tocmai ea, marea vocalista, soneria ambulanta care da de stire orice se intampla!

Toata ziua m-a obsedat figura ei chinuita si spaima c-as fi putut pleca in graba la servici iar ea sa ramana blocata acolo, in zapada.

In dimineata asta.N-a mai nins. Nici Ciupi nu si-a mai manifestat dorinta de-a mai evada putin.

 
23 comentarii

Scris de pe 26 februarie 2011 în blanosii, de viata

 

Etichete: , , , , , ,

Și dacă

nu m-am maturizat până acuma … slabe șanse de-aici incolo!

Dimineața mă  scobor din pat copacel-copacel, cu toate incheieturile  scârțâind, cu oasele, oscioarele, tendoanele și tendonuțele protestând vehement. Căci de la o vârsta (parcă o aud pe bunica) … prea se supără pe tine propriul ambalaj și prea îți ies pe nas toate „lucrarile de întreținere” pe care ai promis c-o sa ți le administrezi și n-ai facut-o.

Dar e suficient sa arunc un ochi pe geam (nu de tot 😀 )

sa văd că a nins, că afară totul e alb,

ba chiar mai ninge în continuare, ca să regresez brusc cu un numar indecent de ani, să mă bucur cum numai în copilarie stiam s-o fac.

Imi place grozav să privesc cum ninge! E o voluptate teribila în a constata ca stratul de zapada a mai crescut un pic. Ca totul e alb, e gri, e albastru. Ca aerul are o consistenta de cristal, ca miroase a rufe inghetate, ca pot vana fulgii cu varful limbii…

Oare de ce?  Sofer sunt, deci n-ar trebui să ma bucur. La săniuș nu mă mai duc. Nici la patinaj. Cu schiurile n-am reusit niciodată să stabilesc vreo relație de simpatie.

Ceva-ceva tot ar fi!

Aproape ca mi-e și rușine să recunosc : imi place sa curăt zăpada!

Ce freze, ce pluguri, ce comandamente? Când eu si lopata mea rosie  pornim sa dezapezim curtea si strada devenim o forta de nestapânit!  Azi am acționat deja de doua ori, iar daca șalele mele (of bunico, cum nu te-am înțeles îndeajuns!) n-ar fi intrat la un moment dat în protest spontan as fi curățat drumul până-n vale.

Deja zăpada s-a asternut intr-un strat subtiel proaspat. Prognoza meteo zice ca de maine dimineata ninsoarea o ia de la capăt. Nu-i nimic, nu-i nimic … eu si lopata mea rosie suntem pe faza!

 
12 comentarii

Scris de pe 27 decembrie 2010 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , ,