RSS

Arhive pe etichete: zucchini

agricultura

Altii zic ca a fost un an agricol foarte bun. Ma bucur pentru ei. Anul meu agricol a fost mai subtirel. Toate au parut sa inceapa foarte bine, dupa care toate au cam luat-o hia.N-a plouat cand trebuia sa ploaie. Cand era sa fie soare, muult soare, a venit ploaia si n-a mai vrut sa plece. Ne-au calcat trei valuri de furtuni cu grindina. Cand si cand a mai dat peste noi si cate-un val de caldura, dintr-ala cu slaghie…

Toate rosiile culese pana acum poarta pe ele cicatricile ingozitoarelor tirurilor la care au fost supuse.

Dar mie continua sa mi se para cele mai gustoase si mai frumoase rosii din lume.

Ardeii iuti trebuia sa iasa gogosari. Cel putin asa-i botezase pietarul de la care i-am cumparat .(Sa-mi fie-nvatatura de minte sa-mi fac eu singura rasadurile, ca tot imi place sa ma joc cu semnintele si borcanelele!).

Castravetii s-au gandit ei sa fie sferici. Toata vara , indiferent ca am udat sau nu, am pus ingrasamant, am stropit cu chestii bio si foarte bio, castravetii au fost sferici. Dupa ultima grindina s-au suparat si-au cam dat coltu’. Doua tufite mai zgubilitice s-au incapatanat sa supravietuiasca, si -minune!- au inceput sa faca castraveti normali. In fiecare dimineata culeg doi clasici cornishoni.

Brocoli a inflorit frumos, gradinarul din mine a tresarit placut surprins cand l-a vazut ce temeinic infloreste

dar bucatarul din maica-mea a decretat scurt: „nu-mi place cum se comporta in oala”, asa incat i-am cam scurtat existenta in strat. Adevarul e ca ocupa si cam nepermis de mult loc in minuscula mea gradina de legume. ( Linistiti-va, despre brocoli era vorba 😀 )

Patrunjel am semanat de doua ori. In doua locuri diferite. Nici macar nu s-a obosit sa apara.  La fel si cu prazul. Morcovii prima data au zis nu, a doua oara au iesit ei, da’ au cam perdut batalia cu ceva fiara subterana care i-a cam mancat.

Ceapa in schimb am avut tot timpul. Pe langa cea de taiat, pe care o am de anul trecut si s-a indesit ca nebuna, am tot infipt bulbisori de arpagic pe marginea tuturor straturilor, in valuri, la intervale diferite de timp, asa ca am avut in permanenta (si se pare ca o sa mai am o vreme) ceapa verde si gustoasa.

La stadiul de impletit cosite de ceapa n-am ajuns, dar am descoperit intr-un ungher mai ferit niscai ceapa deja uscata

Compenseaza prin gust lipsa opulentei in dimensiuni.

Zucchinul a fost in stand by toata vara. S-a tot laietit, a facut frunze din ce in ce mai mari, da’ ceva rod… nici vorba. Si pe cand i-am pus eu gand rau si m-am indreptat cu determinare si cu ditai cutitocu-n mana, mare mi-a fost mirarea sa constat ca apucase de puiat zucchinasi, care de care mai dragalas

Fasolea cataratoare a fost mai mult decorativa. De cate ori ma uitam la ea mi se umfla cheptu’ de gradinar, pare sa dea un aer „profi” stratului. Cate-un pumn, cat sa arunc, din cand in cand, in cate-o ciorba de adunare generala a facut cam toata vara, asa ca n-o sa ma plang.

Catre sfarsitul lui august, dupa o curatenie generala in straturi, am constatat ca mi-a ramas o gramada de loc gol. Asa ca, fara sa-mi fac prea mari iluzii, am mai insurubat niste fasole oloaga. Care, complet lipsita de inhibitii s-a apucat sa incolteasca, inverzeasca, infloreasca si sa lege rod. Cred ca apuc la fasole verde scazuta c-un ciolanas frumos asortat.

Nu, n-a fost cel mai bun an agricol al gradinii mele, da’ nici cel mai rau.

 
35 comentarii

Scris de pe 12 septembrie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

tot toamna

Coltul micului gradinar (ma rog, „micul” e o formula de stil, v-ati prins, sunt convinsa)

Rosiile: recolta simbolica, de-o salata, in fiecare dimineata

Brocoli: recolta modesta dar decenta, oricum de-un verde mult mai intens decat cel din market … pe cand sa-i trag o poza constat ca a fost deja bagat in oala (pe cand sa-i trag o poza-n oala constat ca a fost deja halit).

Zucchini, exasperant de productiv!

 Nu suntem mari mancai de dovlecei (mai pe romaneste spus), asa ca nu reusim sa facem fata

Fasolea, cea plantata in a doua jumatate a lui august, incepe sa se sumeteasca

Oare  o sa apuc sa mananc macar o supa lunga de fasole verde culeasa din gradina mea? La prima insamantare, in mai,n-a iesit absolut nimica. Probabil ca semintele au avut o problema …

Si  (m)ardeiasul pus ,asa, intr-o doara, la capat de strat se sumeteste sa-mi arate ca stie ce trebuie facut:

 
9 comentarii

Scris de pe 5 septembrie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,

constatari

Nu stiu altii cum sunt, dar eu intotdeauna pornesc foarte organizat.

Sunt un exemplu de organizare!

Pun semintele in paharele de turba.Paharele in tavite.Etichetez.Aliniez.Grupez si regrupez, pe contingente si caprarii.

Ca sa nu mai patesc ca si-n anul trecut (intotdeauna exista un an trecut patimit).

Intorc tavitele cel putin odata pe zi, ca sa nu se lungeasca plantutele firave inspre lumina.

Le ud, le inspectez, verific, motrosesc si bibilesc, cant si descant.

 Dupa care, care le scot afara , in mini-sera-de-plastic.

Unde continui cu cantatul, descantatul, lugu-lugu etc.

Dar, pentru ca sunt mai inghesuite aici, trebuie sa le tot rulez pe cele din spate mai fata, ca sa nu se dezvolte inegal.

Apoi renunt si la sera, si incep sa la intind pe pavajul terasei.Ca sa se obisnuiasca treptat cu lumina mai puternica, cu putin vant, cu variatii de temperatura.Iar aici incepe degringolada: ba e prea mult soare si le trag la umbra, ba le imping iar la soare, si se mai inteteste vantul si le adapostesc pe unde apuc, ba imi vin musafiri cu copii, care simt si ei nevoia sa mai decoreze cate un pic … 

Cert e ca in momentul in care ma apuc sa plantez rasadurile imi dau seama ca s-a dus naibii toata organizarea mea.

Si daca intre un fir de muscata si unul de brocoli e o diferenta semnificativa, intre o rosie inima de bou, una de Buzau, sau una din aceea lunguiata cum-i-o-fi-zicand, atunci cand sunt la etatea de cativa centimetri,eu nu sesizez niciuna.Nici intre un ardei gras si o vanata.

Si bineinteles ca etichetele mele s-au decolorat de la soare, spalat de la ploi, sau pur si simplu s-au pierdut in neant…asa ca de fiecare data plantez cam ce banuiesc eu ca ar fi de-aceeasi foaita, dupa care stau si-astept sa vad ce iese.

Ei, si-acum am ajuns la faza in care constat si bifez:

Rosii inima de bou ?

eeeesteee!

De Buzau ?

Cred ca astea-s.

Da’ rosiile cherolla?

Iote-le!

De astea mici eram sigura, ca le-am pus deoparte, in jardiniere:

Oare am si brocoli?

In mod neasteptat da! Merita aplauze, e un luptator adevarat! La un moment dat hoardele de limacsi nehaliti pareau sa-i fi facut felul.

Ardei?

Ia uite-i, ce frumosi is ei mititeii!

Zucchini?

Cum sa nu? Ba chiar la oferta, cu busuiocul inclus!

Concluzie: gradina mea ma iubeste, imi iarta naivitatile, nestiinta si greselile si ma lasa sa ma bucur de roadele ei.

 
13 comentarii

Scris de pe 25 iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , ,

week end fara ploaie

Sambata dimineata.Cer senin. Cald. Da’  inca nu sa mori.

Da, stiu, o sa trebuiasca sa tund iarba. Desi imi place si asa.

(tare-i pe sufletul meu momentul asta din vara, cand vegetatia e in plina forta , neobosita inca de caldurile cele mari).

 Exercitiu de imaginatie intr-un colt de terasa, pana beau cafeaua:

el, domnul paianjen, discret ascuns in frunzis, cantand din fluieras de soc (mult zice cu foc) … iar ele cobrele-zorele, dansand lasciv si sinuos in timp ce se inalta catre cer …

Ei, hai, mobilizarea, ca n-avem timp de visat cu ochii deschisi!

Pentru incalzire, putina actiune  in stratul cu rosii: un copilit, un legat, o studiere de flori (ca fructe o sa culeg la toamna).Nu, nu smuls de buruieni, caci, in continuare, acestea lipsesc cu desavarsire!

Constatare intristatoare: si-ale mele au pus de-o mana. Am incercat sa rup toate frunzele atacate, da’ nu cred ca e suficient.Asa ca sunt intr-o mare dilema: sa-mi respect optiunea initiala „fara chimicale!” sau trec si eu la stropiri …

Mai adaug repede o poza, daca raman fara ele macar sa mai am ce sa-mi amintesc

Un salut adresat din mers d-lui Zucchini

(oare ce-or fi petele acelea albicioase de pe frunzele lui?)

Si-acuma gata cu distractia, hai la treburi serioase! Adica la tuns iarba.

Nu gazonul…am renuntat de mult timp la pretentia de a avea in ograda mea un superb gazon englezesc, si bine am facut! Pentru ca , asemeni oricarei alte monoculturi cultivata pe perioada indelungata pe acelasi teren, devine in timp mult prea sensibil si prea pretentios.

Amestecul meu de tot felul de ierburi, inclusiv de trifoi,papadii, pir, coada soricelului si n-are rost sa mai insir cate altele, ca tot nu le stiu pe toate, arata splendid proaspat tuns (de data asta, fiind perioada cu calduri mari si apa mai putina,  nu l-am luat prea scurt)

e sanatos si frumos, iar din avion nici nu se vede ca nu e doar de rasa pura

Arunc un ochi grijuliu peste gard si constat ca al vecinilor (care e chiar din ala „adevarat” , adus in rulouri, udat,  ras-tuns-si-frezat cu mult mai mult simt de raspundere decat am manifestat eu dincoace de gard), e ca un velur fin, dar are un aer de copil anemic, probabil din cauza verdelui usor galbui.

Ma-ntorc si m-amuz: parc-ar fi un comentariu de parinte, gen „au un copilas tare dulce, da’ a nostru stie poezii mai frumoase si o facut caca la olita mai devreme”   😀  Sa n-o mai lungesc, ca am obosit de atata postat, si mi-e cald si cred ca o sa trag o fuga sa cumpar o tona de inghetata … am reusit ceea ce nici macar nu sperasem: am terminat de tuns toata gradina!

Si e vara, e week-end, e cald (poate chiar cam prea cald pt.gustul meu) si e bineeeeeeeeeeeeeeee!

 
14 comentarii

Scris de pe 18 iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

rosii mulciuite

Iacata-le:

concentrata fiind pe lipsa buruienilor din strat, si pe  starea de sanatate a rosiilor, m-am cam „infipt” cu aparatul  in ele, asa ca mare lucru nu se vede .

Nu-i nimic, va povestesc eu: cu-atata amar de ploaie n-au reusit sa recupereze din handicapul plantarii intarziate, abia acuma infloresc, in schimb sunt foarte viguroase, si – s-ar putea sa mi se para numa’ mie – au o atitudine usor aroganta 😀

Folia este la locul ei, continua sa-si faca datoria, pamantul de dedesubt e si el ok, nu-i nici uscat, nici tasat si nici clicos … pana si bazdaganiile cele marunte (furnici, gandacei, paianjeni si alte alea) par se fi obisnuit cu noile conditii, intra si ies prin singurele gauri din folie, cele de la baza plantelor, de parc-ar fi iesiri de pe autostrada .

Iata-l si pe unul dintre cei domni  zucchini (frate-su arata identic, asa ca nu l-am mai pozat)

Is curioasa daca o sa apuc sa si mananc din roadele lor.

In in stratul cel nou, toate par sa fie la locul lor:

– din cele 2 siruri cu ceapa „de taiat” se pare c-o sa mai am ce taia  in vara asta ( o recomand cu caldura, este foarte buna in salate)

– rucola, dupa a 3-a tundere, continua sa-mi dea frunze tot mai picante

– morcovii s-au obisnuit si ei cu tunsu’, mai ceva ca la coafor, azi maine o sa ceara si-un permanent !

Planta din prim plan , cea cu floricia albastra o banuiesc c-ar fi limba mielului.Dar n-ar fi prima oara cand raman doar cu banuiala…

 
7 comentarii

Scris de pe 11 iulie 2010 în de gradina

 

Etichete: , , , , ,