Da, recunosc, am cam dat-o cotită pe după bibliorafturi, declaratii, teveauri, nerezidenti, beasefeseuri, deductibilităti si ne, balante, jurnale, declaratii, muuulte declaratii si alte asemenea. Pur si simplu n-am mai avut nici timpul, nici tăria de-a pretinde că-s balaurdegrădină in timp ce mă simteam tot mai sobolandeterfeloage obosit si mânios pe ea lume si viată si cine m-o pus să mă apuc de-asa o meserie păcătoasă. A fost prea mult, abrutizant de mult, le spun tuturor ca ăi’ de sus si-or pus in gand să extermine sleahta de contabili, da’ lumea intelege doar că eu am luat-o hia prin pădure, oricum, vă rog să retineti ideea de bază: dacă vă iubiti copiii bateti-i pana cand râd dacă-i auziti că le trebuie contabilitate!
In rest, cred că nu-mi iese la socoteala luna aprilie. Stiti voi, luna aceea in care totul se trezeste la viată, totul palpită, verdele zvâcneste, ciripelele păsăresc, pomii zumzăie iar grădinarii viseaza frumos si nu-si mai văd capul de grădinarit.
C-a fost la inceput un zvon
ceva zvâcniri
premonitii
Apoi lucrurile au inceput să se precipite
Pomii au iesit la inaintare cu un look tineresc
si pană la urma s-a dezlăntuit inflorirea generalizată
…toate dintr-odată, cumva galopant, in disperarea de a prinde momentul indelung asteptat…
Până la urmaă, numărand pozele, iese la inventar si aprilie. Dar doar la numaratoare.
Am vazut, dar n-am apucat să mă bucur.
Am auzit, dar n-am apucat să tresar.
Asa ca solicit vehement să vină un mai linistit, cu soare, cu ploi, cu soare, cu ploi, fără alerte contabile si fără coduri meteo, cu răsaduri, transplantări, insămantări si alte peripetii de grădina, s-apuc să simt si eu că e primavară!
