Zilele trecute citeam in „Asul verde” un articol despre stres. Cand l-am terminat aveam in cap imaginea lu’ Margineanu. Mihai Margineanu! M-am pomenit intrebandu-ma ce legatura are MM cu stresul meu, asa ca am reluat lectura.
In special vocalizele combat stresul, indiferent daca veti canta intr-un cor sau va veti da drumul la voce ca sa va alungati plictiseala in timp ce conduceti masina. Cantatul va determina automat sa respirati mai profund, ceea ce va invioreaza si va sporeste concentrarea.
Si, iata, revelatia s-a produs: mi-e imposibil sa-l ascult pe Margineanu fara sa cant cu el, iar singurul loc de pe lume unde ma incumet sa cant este in masina!
Caci de mic copil mi-a fost dat sa aud proteste vehemente atunci cand ma apucam de cantat.Intotdeauna cineva cu ochi inlacrimati si cu mainile inclestate peste urechi ma implora, sau ma avertiza ultimativ sa tac. Singurul care a crezut in capacitatea mea de a-mi revela potentialul ascuns al harului latent a fost bunicul patern, care s-a chinuit intr-o vacanta de vara sa ma-nvete sa cant la vioara.A fost ceva absolut traumatizant chiar si pentru auzul meu, oricum neharazit de soarta, asa ca m-am dat batuta. Bunicul a mai sperat o vreme, impotriva intregii familii, dar cum bietul om a cam cochetat spre apusul vietii sale cu Alzheimer, eu ii acord circumstante atenuante.
S-a revenim la Margineanu. Prima data l-am auzit acu vreo 4-5 ierni, cand am primit un cd de la fie-mea cu cantari de-ale lui. A fost dragoste la prima auzire! (si la a doua, si la a treia!)Si de-atunci cant cu el pe viata si pe moarte: maa iubestee femeeile … caaade, da-te ba ca caaaade…sta paduchii-ntinsi la soaree…de la Mitu zis Tampitu’ Doamne ce da bine cu cutitu’.
Bineinteles ca simbioza asta muzicala poate sa se manifeste doar in sezonul rece.Cand vine vremea geamurilor coborate lumea incepe sa-ntoarca capetele pe strada, cautand sursa de scandal, asa ca ma linistesc o vreme, pana la urmatorul sezon rece, cand o luam da capo cu si mai mult entuziasm.
A.Si mai am o melodie pe care n-o pot asculta decat participand: perhaps love. John Denver si Placido Domingo canta dumnezeieste impreuna .Am auzit melodia asta cantata separat de fiecare, sau in tandem cu altii … suna bine, are versuri frumoase, dar degeaba, doar impreuna imi creeaza starea aceea speciala de ajun de craciun / dimineata senina si geroasa de iarna / primavara proaspata / vara implinita / toamna cerebrala… toate la un loc. De data asta nu racnesc alaturi de ei, recit versurile-n gand.
In rest ascult muzica.Mai ingan, mai fluier (bineinteles fals), dau din cap, din cate-o mana… dar numai Marginenu ma stie face sa cant ca o primadona!
Voi, cei rataciti prin gradina mea, ce cantati? Si unde?
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
dr.Lecter
27 noiembrie 2010 at 18:50
cant tot ce se poate canta!!! am o ureche muzicala exceptionala, si o voce ingrozitoare! din asocierea asta ies arii peste arii!
mi se darama gardul ca ma aud vecinii! cant! si in baie, si in bucatarie, si in garaj, si in masina, mai ales in masina, acopar muzica pe care o ascult . cant cu geamul dat jos, rad ailalti la semafoare de cad din masini, dar ma ajuta si sa scap neinjurata chestia asta. fac pe tutana, ma autoironizez si pretind ca sunt proasta incepatoare, desi jurasem in timpul scolii de soferi ca am sa-i tai cu ferastraul pe toti care ma injura!
daca am stare.. cant si cu voce frumoasa.
dar asta e rar.
am postat odata despre mine ce-mi place sa cant. dar cant de toate.
balaurdegradina
27 noiembrie 2010 at 23:15
ah lecteriţo, cum ma stii tu emotiona cu „jurasem in timpul scolii de soferi ca am sa-i tai cu ferastraul pe toti care ma injura” … am o reactie de tip „uniti in cuget si-n simţiri”!
iar cu cantatu’ asta neinhibat ma complexezi de-a dreptu’.
m-ai pus pe ganduri…cred ca , pentru inceput, am sa cant si la dus, si poate, cine stie?, chiar si-n masina, cu geamul lasat de-un deget 😀
Alexandra
28 noiembrie 2010 at 10:19
Auzi, daaa…. p-alea deocheate ale lu’ Margineanu, le canti? Intreb si io!
balaurdegradina
28 noiembrie 2010 at 10:41
In soapta.
Gabriela
28 noiembrie 2010 at 15:40
Acum cant sau fredonez in masina impreuna cu Cesaria Evora.
In alta perioada fredonam altceva:
http://www.gabrielaneagu.info/2010/10/16/nu-sunt-singura-care-mai-canta-in-masina/
balaurdegradina
28 noiembrie 2010 at 16:07
Cesaria Evora da. O alegere foarte buna!
cristina
28 noiembrie 2010 at 21:59
mai, singura data cand am cantat a fost in noaptea in care sotul trebuia sa rodeze masina. am plecat din bucuresti spre suceava si, ca el sa nu adoarma la volan, m-am gandit sa-i cant. problema a fost ca singura chestie cantabila pe care o stiam era o reclama. de fapt, un fel de refren dintr-o reclama. am ajuns ragusita, dar l-am tinut treaz :d
simf
29 noiembrie 2010 at 10:22
eu cant unde m-apuca, uneori pe strada (voi scrie un text pe asta tema, mersic de idee), si cant cred ca zilnic. ureche muzicala am, voce, ceva, ceva, cat sa nu oripilez lumea si sa recunoasca din prima ce ingan eu acolo. ce cant? in genere melodii ritmate si uneori balade. nu-s empatica la melosurile de radio, de obicei ascult cate-o chestie pop-disco-sirop contemporn care ma duce pe mine cu gandul la o alta melodie, care-mi place, si-o cant toata ziua. asta daca nu-mi pun eu ceva de ascultat, ca atunci cant ce-ascult.
balaurdegradina
29 noiembrie 2010 at 11:46
😀 ei, cristina, povestea ta mi-a amintit de singurul cantec de leagan pe care i l-am putut canta fie-mi: un eelefant see leegana pe o panza de paiaanjen, si pt.ca nu se rupeaa…doi elefanti se leganau… … saptes’cinci elefanti se …
balaurdegradina
29 noiembrie 2010 at 12:02
simona, te invidiez!
numa’ un pic de zvâc in coardele vocale de-as avea, mamaaa ce m-as aventura si eu 😀
Constantin
29 noiembrie 2010 at 22:55
Eh, acum mi-a mai trecut, dar cand eram mai mic (si mai dezinvolt as zice), cantam slagarele lui Dan Spataru mai ceva ca interpretul insusi. Tin minte ca intr-un an pornisem cu uratul (asta cu tinutul minte nu e chiar adevarata, dar surse demne de incredere, prezente la fata locului, mai precis surorile mele, pot depune marturie ca totul s-a intamplat chiar asa ), aveam poate vreo cinci ani si afara era un noroi, vai mama mea. Si, stiti cum e – drumu-i lung si-am obosit, asa si eu, m-am asezat pe-o buturuga si dai cu „Trecea fanfara militara”. Ar fi putut sa fie asta primul meu concert cu public, dar s-a dovedit a fi un fiasco, deh, lume insensibila, gospodinele inca mai coceau colaci, gospodarii cred ca erau deja afumati iar cei de teapa mea ori erau invidiosi, ori incapabili sa inteleaga asemenea prestatii artistice. Bineinteles ca, ranit in amorul propriu si cu moralul praf, mi-am extras cizmulitele din noroi si m-am retras spre casa, nu inainte de a-mi face promisiunea ca „la anul ma fac eu mare si le arat eu lor”. Credeti ca m-am lecuit? Nuuu! Eram in liceu, intr-a X-a, cand atins de Cupidon mi-am dat toti banutii, vreo 600 de lei, pe o chitara. Adica, n-am inteles, EA putea sa cante si eu nu? Si am invatat sa cant si la chitara, oleaca de voce aveam asa ca aveam acum cu ce sa-mi pierd timpul. Vremea chitarei a apus, mult dupa asta, acum cativa ani cand cineva s-a gandit ca cel mai bun mod de a o sterge de praf ar fi sa o arunce de pe biblioteca. Ma si mir ca nu am facut urat cand am gasit-o sparta, sigur ca nimeni nu stie cum a cazut de acolo. Dar, intr-o zi o sa-mi cumpar alta. Asa, de-al naibii!
balaurdegradina
30 noiembrie 2010 at 12:44
Constantin, ce mai astepti? Iarna-i abia la-nceput, serile lungi … ce bine-ar prinde niste acorduri de chitara !
redsky2010
30 noiembrie 2010 at 14:19
si eu cant, nu stiu daca bine, dar tare, cu siguranta 😀
si prin bucatarie si cand fac curat, acum mormai voltaj, de ex,”we love to entertaint uuuuuuuu!!!”
balaurdegradina
30 noiembrie 2010 at 15:40
redsky, cred ca asta e esenta unui cantat sanatos: taare si cu traire 😀
silavaracald
30 noiembrie 2010 at 19:00
Eu, mai nou, fluier!
Am constatat că în felul ăsta nu se observă când execut respectiva acțiune muzicală, ceilalți ”participanți la traficul rutier” având impresia că mi-am injectat proaspăt colagen în buze. Și mă scapă și de povara versurilor, că nu există cântec la care să le știu de la cap la coadă.
Dar, de cântat, cânt, nu mă las. Deci, fac parte din club, cum s-ar zice! 😀
Gabriela
30 noiembrie 2010 at 22:36
Rusinica, balaure! Abia acum am vazut ca ma tratezi cu spatele.
balaurdegradina
30 noiembrie 2010 at 23:30
Cum, unde, cand, care spate Gabriela?
Gabriela
1 decembrie 2010 at 23:04
Spatele din … poza
balaurdegradina
2 decembrie 2010 at 9:19
ei, Gabriela, este un semiprofil glamour, de fapt ma uit la tine gales 😀
Gabriela
2 decembrie 2010 at 17:18
Atunci te iert! Intotdeauna am fost sensibila la … gales.
balaurdegradina
3 decembrie 2010 at 22:31
Acuma m-am prins ce voiai sa zici de spatele aratat, Gabriela 😀
Gales ma uitam in portretul din header (din antet).
In schimb in gravatar ai dreptate, imi cam etalam dosul. Doar aparent, in realitate incercam sa va arat ce pantaloni ultimul racnet am. Pentru a nu mai crea confuzii de atitudine m-am hotarat sa ma infatisez lumii cu un nou look, mai sofisticat 😀
Gabriela
4 decembrie 2010 at 10:08
Bravo! Acum vad si eu ca esti … tuns, frizat si, daca nu ma-nsel, cu carare pe mijloc.
Un week-end relaxant!
margineanu
13 decembrie 2010 at 14:43
de balauri , de obicei, ar trebui sa ne temem . chiar si atunci cint cinta.
iti multumesc pentru cuvintele frumoase, stimata Balauritza de blog .
Mihai Margineanu
balaurdegradina
13 decembrie 2010 at 20:32
Ce temut, ce mulţumesc, ce cuvinte frumoase? … Ia treci la ţucat de sapte ori pe fiecare obraz!
Maamăă ce surpriza faină ai stiut sa-mi faci!
DNA
11 februarie 2011 at 10:23
„Femei, femei… e plina lumea de nebune!
Cine le-a adus pe lume?…” asta e preferatul meu. Am si 2 fete, de! si mama e pe langa noi,… cred ca in curand va deveni preferatul sotului meu!
balaurdegradina
11 februarie 2011 at 11:13
No uite cum pana-n ziua m-o calcat si DNA-ul 😀
‘Neata Adina, interesanta alegerea ta (marturisesc ca n-o stiam, va trebui sa gugalesc putin) ! Canti doar solo sau mai puneti si de cate un cor?
balaurdegradina
11 februarie 2011 at 11:22
Ba o stiam!
De azi o introduc oficial in repertoriu 😀