RSS

Arhivele lunare: Iulie 2012

dimineata de dupa

Lumea poate fi un loc atat de placut!

Atat de placut incat renunti de buna voie la niste somn de dimineata de weekend, numa’ asa…sa amusini racoarea diminetii precum un catelandru somnoros.

Pana la urma descoperi ca nu esti singurul, ca multa lume s-a grabit sa profite de starea asta de gratie

In fine… e prea bine si prea frumos ca sa te manii din calea-afara…pana si cafeaua are alt gust si alta aroma bauta pe-o terasa cu multa verdeata multumita

Pacat ca n-a durat prea mult. La amiaza soarele si-a amintit ca el are chef sa arda. Si-a ars.

Despre legumele din strat, mai povestim la o data ulterioara.

 
18 comentarii

Scris de pe 28 Iulie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , ,

spectacol

Dupa atata fierbinteala, uscaciune, zaduf si naduf parca incepusem sa ma cam satur de vara asta obositoare si neprietenoasa.

A fost de-ajuns o singura ploaie despletita, cu punere in scena laborioasa si efecte speciale de mare angajament, sa-mi amintesca, totusi, ca vara (alaturi de toamna, iarna si primavara) e anotimpul meu preferat.

Pfoai ce balet vegetal! Si ce orgie de lumini, nuante si sunete si mirosuri …

Mi-ar fi placut sa toarne indelung siroaie peste noi, s-adorm tarziu in noapte ascultand ropote de ploaie batand darabana pe geamuri…dar s-a multumit sa ne zica, scurt, un „bau! speriati-va!” si-a plecat razand mai departe.

Pana la urma a fost o ploaie de vara cumsecade, n-a dus cu ea acoperisuri falfainde si nici cu gheata nu ne-a mitraliat. Toata lumea vegetala a oftat fericita! A fost putin, a fost prea putin, dar a fost a naibii de bine!

 
6 comentarii

Scris de pe 27 Iulie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , , , , , ,

ghicitoare

Stie cineva cam cum s-ar numi cucoana asta roscata trasa-n dungi negre?

Am vazut-o plimbandu-se, alaturi de multe alte surate de-ale ei, prin diferite tufe din gradina mea.

Si-n mod ciudat, cam toate tufele s-au uscat iasca si-au cam chelit.

Acuma…s-ar putea sa fie de vina vipia din ultima vreme. Sau poate nu…

 
37 comentarii

Scris de pe 23 Iulie 2012 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

prima iesire in lume

Al mic nu mai e chiar asa de mic.

Are un kil patrusute, papa firisoare de carnita si a mai si incasat cu demnitate si simt de raspundere o deparazitare interna si-un prim vaccin! Mai are un strop si-o sa vrea s-o stearga la mandrele din mahala … Azi a facut intaia lui plimbare prin gradina.

Prima lovita de emotie si bazdac a fost madam maman, care s-a apucat sa-i care, preventiv, tot felul de castane-n cap, in vederea explicitarii clare a ierarhiei si a prioritatilor, un fel de „comanda la mine!”

Asta micu, zis si Bobitza, a mimat un pic de spaima si respect de autoritate, a stors si vreo doua bazaieli scancite

dupa care a tras o fuga pana la mine, sa-mi faca cu achiul, adica: fii atenta ce-am mai impresionat-o!

Dupa care s-a apucat sa descopere lumea.

Mda, se pare ca si-a cam facut o prima impresie

Lumea asta e o chestie atat de mare…

 
24 comentarii

Scris de pe 19 Iulie 2012 în blanosii

 

Etichete: , , ,

Notă

In lipsa de frati, e buna si mama la o joaca pe cinste.Cateodata e chiar de gasca.

Imagine

– Nu ma mai pupa, nu ma mai pupa, io-s barbat adevarat! 

Imagine

 – Uite cum plec eu in lume, pe toate cele patru picioare ale mele!

Imagine

 – Grea poate sa fie viata cateodata!

Imagine

 Acuma gata, lasati-ma sa ma odihnesc putin.

Imagine

activitati barbatesti

 
26 comentarii

Scris de pe 10 Iulie 2012 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , ,

la benzinarie

Dupamiaza de cod portocaliu cu picatele rosii de canicula. Betonul e incins, asfaltul e incins, aerul e incins, „soarele s-a topit si a curs pe pamant”. Neuronul e sfarsit, vai mama lui, totul se deruleaza greu, parca cu incetinitorul, totul se percepe lent, in relanti. . .

La benzinarie, bineinteles coada. Ce poate fi mai placut pe-o vreme dintr-asta decat sa stai la coada intr-un automobil incins? (Caci daca alarma de la rezervorul de benzina bingbangane de-o gramada de kilometri parca nu-ti prea mai vine sa astepti sa-ti vina randul cu motorul pornit si aerul conditionat scuturandu-ti pletele balaie.)

In fata mea un bemeveu argintiu. Nu sunt fan bemeveu … si asta nu pentru ca as avea ceva cu masina in cauza, ci cu soferii care o conduc, de regula pusti necopti carora furia dezlantuita a motorului teuton pare sa le induca o stare de agresivitate vecina cu nebunia. De data asta nu pot sa nu admir discret linia fina, de-o simplitate eleganta a caroseriei, aerul de golan de casa mare pe care-l degaja, si – mai ales!- starea de impecabila curatenie (prietenii stiu de ce sunt eu sensibila la detalii dintr-astea 😀 ) Soferul  este, bineinteles, tanar. In jur la vreo 30 de ani. Devin atenta in momentul in care deja a terminat de alimentat.

 – Hai ca-i tanar si se misca repede, imi zic. Inca vreo 2-3 minute si-mi vine si mie randul.

Fals. Nimic mai fals! Baiatul asta nu alimenteaza cu carburant o masina, el oficiaza un ritual sacru, de care, cel putin pana la acest moment, eu eram complet straina. Mai intai da un tur complet, in sensul acelor de ceasornic, uitandu-se ingandurat la pneuri.

– Hait! Asta se-apuca sa-si umfle cauciucurile, ma impacientez eu.

Nu, e multumit de integritatea lor, asa ca mai da un tur, de data asta in sens invers acelor de ceasornic, studiind atent starea de transparenta a parbrizelor. Da, e clar, a descoperit o chestie nu tocmai conforma in coltul din dreapta sus a parbrizului din fata.  Cu miscari lente, dar ferme, tanarul sofer ia instrumentul de spalat parbrize in mana, il studiaza temeinic, pare sa fie mediu multumit, dupa care studiaza cu un ochi critic continutul galetii cu lichid. Aici s-ar putea sa fie ceva problema, dar hai, suntem in Romania, trebuie sa ne adaptam la mediu, asa ca, lent, si cu un aer de lejer dezgust, procesul tehnologic al spalarii parbrizului demareaza, se desfasoara si se incheie. Are loc chiar si un retus final cu racaire fina de unghie si sters delicat cu dosul palmei.

I-ar mai da un ocol, da’ parca nu vrea sa lase sa se vada cat de topit e dupa ea. Asa ca porneste, cu pasi fermi, dar lenti, catre casierie.

– Daca se intoarce s-o mai vada odata precis o sa se insoare cu ea, imi spun plina de naduf.

Se intoarce de doua ori, odata la trei pasi distanta, sa verifice daca a i-a blocat portierele (du-te linistit, ma gasesti tot aici, i-a clipit ea voios cu farurile) si inca o data de dupa usile de sticla, cand crede ca nu-l vede nimeni. Inauntru nu sta foarte mult.Probabil orice secunda petrecuta la mai mult de 5 metri de ea i se pare un veac. Se-apropie fara sa se grabeasca, caci – nu-i asa?- fiecare pas este o noua oportunitate de-a o mai admira un pic. Odata ajuns se vede clar ca in sufletul lui se da o lupta: i-ar mai da un ocol, da’ parca nu-si mai gaseste nici un pretext. Asa ca o mai invaluie inca odata intr-o privire de indragostit, dupa care – in sfarsit!- se urca in ea. Nu mi-e prea clar ce face acolo (am uitat sa zic, el e mai mititel la statura, asa ca dispare dupa tetierele inalte) dar mai dureaza vreo doua-trei minute pana porneste.

In mai putin de un minut, transpirata, iritata si bombaninda,pornesc motorul, parcurg cei cativa metri, opresc motorul, trag frana de mana, desfac busonul de alimentare cu dichis, ca are ‘mnealui niste bazdacuri si cand ti-e lumea mai draga se blocheaza, inhat furtunul, fac jonctiunea, ma intorc catre pompa si raman impietrita. Pe ecran, ramasa afisata, cantitatea cumparata de precedentul client: 4,2 litri!

 
23 comentarii

Scris de pe 7 Iulie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: , ,

19 februarie 2012

Ce zi frumoasa!

 
10 comentarii

Scris de pe 4 Iulie 2012 în de-a naibii

 

Etichete: ,