una din doua!

. . . Hai din trei. Poate chiar din patru.

Pai:

1. ori devin eu tot mai sclifosita, nimic nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace, despre iarba ce sa mai vorbim
2. ori astia care fac reclame is  tot mai obo si mai ocoliti de factorul creativitate
3. ori astia care platesc reclame ne cred prosti, sau sunt ei, scuzati, cam prostuti
4. ori sarbatoarea Craciunului a devenit tot mai exasperant de comerciala

De la o vreme-ncoace, in timp ce-mi vad de acte, maraind printre terfeloagele, conturile si deconturile perioadei, ascult online, repetat, iar si iara, o reclama. De fapt mai multe, da’ asta reuseste sa ma scoata din sarite intr-un mod mai temeinic. Nu stiu daca e mai lunga, probabil ca e, eu intotdeauna prind ultimele propozitii.

MOSUL E BUN! (ok, de acord, sa contrazic aceasta afirmatie ar fi o infamie pe care nici chiar eu nu am cum s-o comit)_SA INCERCAM SA FIM MAI BUNI! (voce calda, tonalitate insinuanta, simt un impuls compulsiv de-a cumpara, a cumpara, muult si bine, vreau sa sarbatoresc, vreau sa fiu buna, sa fiu ca Mosu’, sa ascult colinde printre galantare, sa ma las posedata de spiritul Craciunului, de oferte, de clopotei, zurgalai etc )_IMPREUNA! (normal, doar unde-s multi puterea creste, mai ales cea de cumparare)_OFERTA VALABILA IN LIMITA STOCURILOR. (zdrong, totul se prabuseste, pai daca stocu-i gata  . . . gata si cu bunatatea? / eu pot sa fiu rea? / cu mosu’ cum ramane, nu mai e bun?/ spiritul a fugit cu vreo craciunitza? )

Dupa cate o prostioara dintr-asta cinica, parca nici nu te mai miri ca unii sunt plesniti de amoc.

Pacat de bietul Mos. . .