Sosit in vizită de lucru, patriarhul Kiril ne-a batut un apropo fin.
„Sfinții din Rusia si cei din România sunt sfinții noștri comuni. Relațiile bune între oameni sunt atunci când au valori comune și oricum ar decurge istoria, noi creștinii ortodocși, care trăim în țări diferite, trebuie să ținem minte că avem valori comune.”
Nu, n-am uitat. Cred că pe mulți dintre noi ne-a cam luat cu transpirații reci la amintirea valorilor comune, împărtasite cu arma si bocancul, cu doar câteva zeci de ani in urmă.
Băiat fin, știind cu ce pupăciosi are de-a face, n-a venit cu mâna goală, ne-a adus în dar niscai moaște (am înteles ca deja românii cuviosi s-au și asezat, civilizat, la coadă).
Nu, n-am ridicat spre cer o sprânceană înțepată. Mai degrabă m-am întristat.
Ba mai și mărturisesc că, dacă în locul unui os al Sfantului Serafim de Sarov ne-ar fi lăsat ca amintire Tezaurul, știm cu totii despre care tezaur fac vorbire, aș fi stat și eu la coadă. Si-aș fi pupat toate piesele.
(sursa foto: http://www.ziarelive.ro/despre/patriarhul-kiril.html)
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 