ante, post. 25

Uichendu trecut, ala de dinainte de 25 ale lui martie, a fost cald, senin, numa’ bine.  Eu am activat dand marunt din buze printre terfeloagele de la birou. Cifre, impozite, declaratii. Impotriva vointei mele, sa fie clar!

Caci toata lumea cu scaun la cap

stie cate chestii se gasesc de facut pe-afara

intr-o zi senina si calda de primavara.

Gata, am depasit 25-ul, sufletul meu a tresarit plin de sperante gradinaresti, degetele au inceput sa manifeste furnicaturi si zvacnete de nerabdare, mi-am scos si pregatit armele de lupta (furca, grebla, foarfeci si alte alea cat de-o rascoala rezonabila), am dat chiar si cateva ture de  recunoastere, crosetand cu entuziasm strategii si tactici de abordare holistica a gradinii.

Yuppy, e sambata dimineata!

Dar macar e cald, sa tot fie vreo 10-12 °C, asa ca m-apuc, vrednica  si sturlubatica, sa-nsurubez in singurul strat pregatit, niscai rasaduri de salata. Imediat dupa incepe sa ploua,sa bata vantul si sa se faca frig. Din ce in ce mai frig. S-ar putea sa mi se para, da’ parca frunzele sălățelelor cam dârdâie.

Incep sa vorbesc urat. Si chiar gandesc urat. De ce intotdeauna inainte de 25 e vreme buna, iar dupa, e rea? Cine nu ma iubeste si de ce? Caut. Nu mi-e deloc clar ce, dar continuu sa caut. De la o vreme imi fac o impresie, dar oricum nu gasesc.

Final apoteotic: dupa ce intorc pe dos de doua ori  patru lazi pe terasa, trei rafturi in beci si doua dulapuri din dosul casei dau peste folia cu gaurele, cumparata am si uitat de cand, pe care n-am apucat s-o folosesc niciodata. A sosit momentul (intotdeauna soseste pana la urma momentul) in care isi reveleaza brusc utilitatea.

Stiu că nu sună tocmai bine despre sănătatea mea mentală, da’ sălățelele par să-mi facă semne vesele din frunzulițe, a „du-te si te culcă, acuma e ok”.

Arata asa dragalase infofolite si cu bulinute…ca mai ca le-as trage niste pupuri!

Pana la urma nici n-a fost chiar asa de rau uichendu’ postdouazecisicinci. In definitiv si la urma urmei putea sa si ninga!

Ooops, n-am zis nimica, nu vreau sa dau idei nimanui!

 

concentrare

Va rugam nu deranjati! Suntem foarte ocupate!

Crestem.

P.S.   Inainte de 25 martie  sau  Oda contabilului frustrat

Cucu tace.

N-am ce face:

Eu ma duc la terfeloage.

 

gri cu un pic de mov

O vineri 13 cu debut gri.

Un gri al naibii de concret si foarte generalizat.

In situatii dintr-astea nu-ti ramane decat sa te incapatanezi sa cauti alte culori.

Cateodata chiar le gasesti.

 

E drept ca trebuie sa fii foarte atent.

Sa fii darz si vigilent.

Si sa fii convins ca ele exista.

Asa ajungi sa descoperi adevarate comori.

Pana la urma a fost o vineri buna.

 

Prezumții

Dacă e sa ne luăm dupa căutarile cu care nimereste lumea grădina cu balauri in ultima vreme…două ipoteze se conturează tot mai cu tărie:

1. ori am devenit eu un clasic in viată cand e vorba de semințe sclifosite

2. ori lumea e tot mai interesată de cultura lobeliilor.

PS.1  Probabil că s-au lamurit că pantofii cu toc trebuie cautați in alta parte.

PS.2  O, da, poza e de anul ăsta!

PS.3  Desigur,  e o poza cu viitoare lobelii. (Si cu sălătele, dar pentru ele nu-mi asum nici un merit.)

PS.4 Cu muscatele am dat-o-n bară colectiv. Adica n-a catadixit să răsară măcar una!