RSS

mai 2017

 

P.S.  Si sa nu uitam, chiar si cu intarziere, sa anuntam deschiderea oficiala a sezonului de panselutze !

 
 

sa nu exageram!

Aprilie e cam dezlantuit de felul sau. Un adolescent bezmetic care cam face pe nebunu’, ca toate explodeaza in floare cam deodata, sau bazaie, sau ciripesc,sau… Si n-ai cum sa nu te bucuri, cat ai fi de morocanos si de strans cu declaratiile printre terfeloage.

Numa’ ca bag de seama ca Aprilie2017 nu se mai face, asta chiar e! Prea a luat-o razna cu toane, hormoane, bazdacuri, bufeuri si ingheturi, de ne-a cam adus in pragul apoplexiei cu lipsa de bune maniere si cu relele practici.

Noroc ca vegetalele care nu-si pun mintea cu el.

 

Prunul asta s-a apucat sa infloreasca asa cum n-a mai facut-o nciodata in viata lui si numa’ n-am plans cand l-am vazut inclestat in zapada grea si apoasa.  Si ia uite-l ce tare s-a tinut dupa doua zile de frig si zloata:

Putin obo, niscai pierderi, pe ansamblu neasteptat de victorios!

Visinul e fresh, ca de fiecare data

Cea mai bizara evolutie au avut-o lalelele. Ele dadusera-n floare de multisor si, pe masura ce trecea vremea si se tot incalzea, dadeau semne tot mai clare ca asta a fost pentru sezonul asta, ne mai dam in spectacol si la anu’.  Si-a venit valul de iarna si le-am gasit torcoflite binisor.Fete destepte, ele au preferat sa interpreteze toata tarasenia asta ca pe un soi de tratament spa de rejuvenare, asa ca s-au hotarat sa prelungeasca reprezentatia.In rest da, viata merge mai departe.Desi meteorologii zic ca Aprilie are de gand sa-si mai faca un pic de cap.

 
6 comentarii

Scris de pe 24 Aprilie 2017 în hai sa vorbim discutii

 

Etichete: , , , , , ,

alt aprilie

20170409_112607

Tot dezlantuit.

 
Un comentariu

Scris de pe 9 Aprilie 2017 în de gradina

 

Etichete:

împrimăvărare

Startul a fost dat.

Mai mult sau mai putin discret.

Dar ferm si implacabil.

 

 
6 comentarii

Scris de pe 17 Martie 2017 în de gradina

 

Etichete: , ,

pervaz de martie 2017

Decat niste floricele. Unele mai mari.

Altele inca mititele.

Fiecare in ritmul ei, nu fortam pe nimeni.

Cu certitudine dimensiunile sunt compenste prin atitudine!

In rest…surfing pe creste de valuri de declaratii.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 12 Martie 2017 în de gradina

 

Etichete: , , ,

azi

Azi e ziua in care ma simt bolnava de neputintele lor si de spaimele mele.

 
12 comentarii

Scris de pe 6 Februarie 2017 în hai sa vorbim discutii

 

conversație

De cu dimineață, înspre birou, fac o haltă scurtă la zupermagazinul din drum, să mai iau câte ceva de-ale imprimantelor și ale gurii. Incă nu-i inghesuială mare, locuri de parcare așa si așa, adică nu prea, cu excepția celor cu cărucioare desenate. Așa că mă înghesui și eu pe-o zebră, la capăt de rând, închid cu grija brotacul să nu stârnesc o avalansă de praf oarecum întărit pe caroseria sa plină de atitudine, și-o iau în pas zglobiu (la naiba, nu se mai incălzește odată!) către intrare.

Nu pot să nu bag de seamă cum un bemeveu argintiu, foaarte curat (recunosc, detaliul ăsta mă cam zgândăre de fiecare dată), oprește maiestuos și gospodărește fix pe zona rezervată persoanelor cu handicap. Ok, recunosc că și șoferul frustrat din mine consideră ca magazinul ăsta a cam exagerat, sunt cel putin 20 locuri de parcare cu carucioare desenate pe ele, altele nustiucâte pentru mame cu copii, noi astialaltii fiind mereu în pragul canibalizării pt orice petec de parcare. Poate că dacă ar fi ceva mai putine lumea le-ar lua mai in serios, sau macar daca vreunul dintre angajatii firmei ar urmari respectarea regulilor …. dar cum nu e cazul , mai tot timpul sunt ocupate de cei care prefera sa îngroase obrazul decat sa verse sange pentru un loc de parcare.

Doar că locul ăsta proaspăt ocupat de bemeveulcelargintiușicurat e fix la cătiva pasi de ușă, acolo unde mi s-ar parea vital să întelegi si să respecti nevoia de a-l lăsa liber pentru cineva pentru care conteaza, pentru care orice metru parcurs inseamna o lupta. Ei, si cine descalecă din bemeveu?  Nu, nu un om in nevoie, nu un cocălar cu freză gogosar, nu o pitziblondă cu pomponele… pogoară printre noi  un domn inalt și grizonaNt, foarte zen și părând posesorul unei bune păreri despre ea lume si viată, despre el insusi și, normal, despre bemeveul său.

Trec prin zonă promițându-mi că o să fiu cuminte – o să fiu cuminte, n-o să comentez nimic, nu trebuie să educ eu chiar pe toată lumea, poate ca omul ăsta o fi avand si el vreo dizabilitate interna, poate găndeste mai lent, poate o să-l chinuie constiința ca …

– E pentru cei cu handicap – imi aud  vocea (normal, ca de obicei, m-am trezit vorbind!).

Domnul se uită mirat la mine, precum un ghepard aristocrat la o muscă cheaună.

– Si?

– Si nimic, mă aud din nou, doar vă spuneam că locul pe care tocmai l-ați ocupat e pentru handicapati.

– Lucrați cumva (privire teatral-rotitoare prin parcare) aici…îîîîî … la magazin?

– Nu.

– Sunteti responsabilă cu ordinea pe aici?

– Nu. Doar fac conversație.

– Pai dacă nu sunteti plătita ar fi mai bine să nu …

Tonul e tot mai apăsat și mai iritat, adică hai ma leși?…du-te și mai băzaie și pe la alte mese că eu am o treabă…

Simt cum nara stangă incepe sa fumege și beligeranța îmi dă tărcoale, da’ o să fiu cuminte – o să fiu cuminte…

– Ei, că doar nu doare chiar așa tare faptul că v-am spus că…?

– Păi cam da. Deci mai bine nu.

Cred că, la un loc, batem lejer centenarul, asa că nu pot să nu mă mir de felul in care discutia o ia hia pe panta înfruntarii șoferesti.

– Multstimate domn, dacă v-aș fi spus (mă uit la el, intre timp s-a mai apropiat și e mai inalt ca mine cu 1,5 capete, ce naiba să-i fi spus ?) aveti picioare lungi…v-ați fi supărat?

Văd cum îl bântuie mai întâi o mirare mare, apoi un zâmbet mic, da’ se tine tare, joacă dur, cine râde primul pierde, așa că-mi răspunde, da’ nu fără chiar o undă jucaușă de cochetărie:

– Nu, pentru că știu ca le am lungi!

– Ei, vedeti cum e să faci conversație ?! Eu doar vă spuneam că locul pe care ați parcat este pentru handicapati!

Ne-am despartit în termeni glaciali, ca să nu zic chiar glaciari, urându-ne reciproc … s-avem parte de o zi minunată!

Sper sincer să nu fi concluzionat eronat cum că aș fi atentat la pudoarea sa.

a-parcare

PeSeu

Credeați că ati scăpat? Credeati că gata, am fugit in lume?

He he, ce v-am păcălit!

 
14 comentarii

Scris de pe 31 Ianuarie 2017 în de-a naibii

 

Etichete: , ,