RSS

de ce mă plezneste bâzâitul de fiecare dată când văd clipul ăsta

Recunosc, am cam ajuns la faza în care normalitatea mă răvășește.

Că uite, am cam tot auzit la faza 1 cum „orice suma e importanta, uniti vom reusi, trebuie sa-l/s-o salvam, pentru 2 euro trimiteti sms la numarul, pentru 5 euro la numarul, contul in care puteti vira este”. Iar la faza 2 lucrurile au sunat  „multumim lui Dumnezeu, care in maretia lui, multumim doctorilor care cu profesionalism, multumim firmei X si firmei Ycare au dat. A…si multumim tuturor care s-au implicat”.

Pentru ca urmeaza faza 3, in care ma simt daca nu exclusa, macar diminuata (da, stiu am dat un mesaj de doar cativa euro, op-ul meu a reprezentat ceva infim in  tot intregul adunat). Aproape instantaneu, urmeaza faza 4, in care ma simt extrem de iritata de cat de meschina pot sa fiu pentru ca ma simt diminuata (vezi faza 3). Ce naiba se-ntampla cu mine, am dat cu drag si cu speranta, am vrut sa ajut, nu am trâmbițat universului marinimia mea, nu astept temenele, nu incerc sa negociez cu divinitatea…atunci de ce ma simt usor dezamagita?

Si uite-aici, cum fara cuvinte multe sau mari, fara temenele, doar cu simtire, cu multa simtire, cineva ne spune ca am reusit! Sa adunam nu bani, ci oameni. Pentru oameni. Ca magia lui împreuna functioneaza!  Multumesc-ului final nu pot decat sa raspund cu: magicilor, eu va multumesc!

Ok, ok, nu mă mai uit la el, că iar mă apuc de bâzâit.

 
6 comentarii

Scris de pe 27 Noiembrie 2017 în de viata

 

Etichete: , , ,

asteptandu-l pe olaf

Sau Peter?

In fine…ne-om intelege noi cumva.

 

 
2 comentarii

Scris de pe 18 Noiembrie 2017 în de gradina

 

Etichete: , ,

tot de toamna

tot de toamna

Asa, mai pe final de stagiune.

Nu stiu, chiar nu stiu cum m-as descurca fara ajutorul lor neprecupetit.

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 Noiembrie 2017 în de gradina

 

Etichete: , , ,

politeţuri

Sosit in vizită de lucru, patriarhul Kiril ne-a batut un apropo fin.

„Sfinții din Rusia si cei din România sunt sfinții noștri comuni. Relațiile bune între oameni sunt atunci când au valori comune și oricum ar decurge istoria, noi creștinii ortodocși, care trăim în țări diferite, trebuie să ținem minte că avem valori comune.”

Nu, n-am uitat. Cred că pe mulți dintre noi ne-a cam luat cu transpirații reci la amintirea  valorilor comune, împărtasite cu arma si bocancul, cu doar câteva zeci de ani in urmă.

Băiat fin, știind cu ce pupăciosi are de-a face, n-a venit cu mâna goală, ne-a adus în dar niscai moaște (am înteles ca deja românii cuviosi s-au și asezat, civilizat, la coadă).

Nu, n-am ridicat spre cer o sprânceană înțepată. Mai degrabă m-am întristat.

Ba mai și mărturisesc că, dacă în locul unui os al Sfantului Serafim de Sarov ne-ar fi lăsat ca amintire Tezaurul, știm cu totii despre care tezaur fac vorbire, aș fi stat și eu la coadă. Si-aș fi pupat toate piesele.

(sursa foto: http://www.ziarelive.ro/despre/patriarhul-kiril.html)

 

 
6 comentarii

Scris de pe 26 Octombrie 2017 în de-a naibii

 

Etichete: , , ,

cer, culori, gusturi si arome. de toamna

 

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 Octombrie 2017 în de viata

 

Etichete: , , , ,

despre de ce nu pot sa nu iubesc toamna

 

No, nu-i chiar totul, da’ cam asta e.

PeSeu:  precis ca nu m-oi putea rabda, si-oi mai zice.

 

 
5 comentarii

Scris de pe 18 Octombrie 2017 în de viata

 

Etichete: , , ,

toamnă pe dealuri

Ce oare s-ar mai cuveni adăugat?

 
8 comentarii

Scris de pe 1 Octombrie 2017 în de viata

 

Etichete: ,