Azi, la 14,45 a venit toamna.
Parcă aș mai fi vrut un pic de vară, că n-am prea apucat la ea.
Da’ acuma no, la cât de dragă-mi știe fi toamna…și dac-a fi mai lungă n-a fi bai, numa’ faină să fie!
A fost putin iritat. Caci nu i-au placut niciodata doctorii. Si mai ales injectiile.
A sforait usor in timp ce-i povesteam la ureche cum a fost el cel mai grozav alergator din Cutzodrom, cum toti amicii lui de plimbare se-nghionteau cand aparea el si-si spuneau „vine Bisi, ia uitati va la el ce tinuta are!”… si cum o sa zvacneasca iara ca un arc catre cele zari si-o sa-i duduie pamantul sub labe, sub toate labele lui puternice, si-o sa-i falfaie urechile-n vant …
Si cam asta a fost tot.
Cand m-am uitat la el plecase deja.
Stiu sigur ca acuma alearga neobosit.