regina uichendului

P.S. No fix asa ma simt si eu!

 

revenire la normalitate. azi despre rosii

Cum va spuneam, gradina a traversat primavara asta cam pe cont propriu, fara cine stie ce ajutor din partea mea. Cinste ei, s-a descurcat onorabil, ca pana la urma nici nu stiu daca sa fiu eu mandra ca le-am organizat pe toate in cel mai inalt fel, sau sa ma las incoltita de banuiala ca lucrurile merg de la sine si fara sa le incurc eu…

Abia de vreo doua saptamani m-am rededulcit la luxul de a ma deda la manifestari de gradinar etern incepator ce ma aflu. Cu trairi, degete zdrelite, sale intepenite, bazdacuri si alte asemenea.

La inceput de mai siberiencele mi-au cam dat emotii

Ca nu prea pareau dornice de pornit treaba.

Intr-o vreme s-au razgandit, s-au impiciorat si s-au hotarat sa creasca.

Si-au crescut. Inalte, tapene, rectilinii, cu o demnitate vecina cu aroganta.

In fiecare dimineata imi beau cafeaua sorbindu-le din priviri. Am grija de dieta lor (caca de gaini, macerat de urzica si tataneasa, zeama de coada porcului) mult mai riguros decat de dieta personala,le pun asternut fin de mulci combinat de tate felurile, le asigur parteneri de taclale agreabili (salata, busuioc, condurasi, ceapa, craite, galbenele),le-am dotat cu antenute de cupru, ba le-am mai tras si niste araci nou-nouti. Adevaraul este ca sunt fiarta de curiozitate sa aflu ce-o sa stie sa faca.

In celelalte straturi cu rosii m-am incurcat in stiinta. Stiu c-am pus  mari romanesti, red-zebra, inima de bou in versiune greceasca si romaneasca.

 

Dar care pe unde anume…nici vorba. In fiecare an imi propun sa fiu mult mai riguroasa, sa notez cu lux de amanunte ce pun, unde, cand, data tratamentelor, data fertilizarilor, etc, etc. Si-n fiecare celalalt imi spun ca n-am cum sa uit, n-am cum sa incurc, la naiba cu atatea note si notite! Si-o patesc, de fiecare data o patesc, stau blonda in interiorul meu pe margine de strat si ma intreb ingenuu „oare aicea ce-o-i fi pus. da’ dincolo?”

Partea buna e ca in momentul de fata sunt sanatoase si cu chef de viata. Partea rea e ca va trebui sa am rabdare si de data asta, sa lege rod, sa faca rosii, sa-mi dau si eu seama ce si unde-am semanat.

 

 

shoc shi groaza-n mahala

În coltul de sud-vest al tărâmului cu balauri mari si mici a fost descoperită o colonie nedeclarată de ciuperci.

Cum au ajuns aici, când s-au inmultit într-un asemenea hal şi de care foaită sunt ? Intrebările au rămas deocamdată fără răspuns.

Ba s-au mai găsit si urme care atesta fără  echivoc că cineva se înfruptă din ele. Dar cine sa fie acesta?

Bobita e stupefiat de-aşa o întâmplare. Chiar nu ştie ce să mai creadă.

Luate la intrebari ele au tacut colectiv.

Misterul este deocamdata neelucidat. Promitem să vă ţinem la curent.

 

bobo si bebe

 

 

 

Caci – nu-i asa? – „iubirea e un lucru mare, ce leaga doua inimi tare!”