Local curătel, nu scump, chitit în centrul oraşului. Mâncare gustoasă, porţii generoase, fete sprintene care-ţi pun pe masă meniul zilei in doi timpi şi trei miscări. Ora prânzului, deci oră de varf, lume multă, majoritatea tineri, frumoşi, haioşi (doar suntem in octombrie, iar oraşul este, din nou, sub ocupaţie studenţească).
– A-şa ce-va n-am mai vă-zut de când îs eu! … Şi am d o u ă z e c i ş i p a t r u de ani !
O spune apăsat o jună mărunţică, genul să n-o trimiţi la aprozar, traversând chieptoasă sala, complet absorbită într-o convorbire telefonică. Nu pot descrie greutatea numeralului douăzeci şi patru, pare să tragă la cântar măcar câteva tone, să descrie toată viaţa lui Matusalem şi a câtorva dintre urmaşii urmaşilor lui. Apuc să mă întreb amuzată: oare cum o să pronunte „34 de ani”, sau (o, Doamne!) 44, sau …, dar, în secunda doi, din colţuri diferite ale incaperii, comentariile nu întarzie să plutească, proaspete şi nevinovate, în urma ei :
– De muncă?
– Phii, bata-te norocul să te bată, şi nici n-arătai mai mult de 39!
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
cristina
18 octombrie 2013 at 9:46
:)) cand nu ai simtul ridicolului si te expui in halul asta, vorbind tare sa te auda lumea, tebuie sa-ti asumi si mistourile ulterioare, caci nu vor pregeta sa apara.
Cristina Andreia Demetrescu
18 octombrie 2013 at 11:22
Acum cinstit, auzind asa ceva si pe mine m-ar fi tentat sa dau o replica acida, in gand sau maximum sotto voce…dar tot as fi zis ceva
adelinailiescu
18 octombrie 2013 at 14:04
Si eu am tot 24! Pe hemicorp.:) Mamaaa, cand s-a nascut ea eu treceam deja in treapta a doua de vechime…
Silavaracald
19 octombrie 2013 at 9:06
Ce-i drept, unele și-o cam caută. Și, dacă tot și-o caută, mai și găsesc. 😀
balaurdegradina
20 octombrie 2013 at 20:57
Cristina, pana la urma se invata si asta …
balaurdegradina
20 octombrie 2013 at 20:59
Cristina AD, cred ca in gand sau cu voce tare am comentat toti cei care am auzit-o. M-a surprins rapiditatea si larga inspiratie 😀
balaurdegradina
20 octombrie 2013 at 21:10
Adelina, pai daca e sa ne laudam cu douaspatru nostrii… eu la primul aveam vechime-n campul muncii de 4 ani, eram studenta de trei, maritata de doi, si-un copil proaspat nascut. La al doilea retin doar ca ma lasasem de fumat de un an si ma ingrasasem 8 kg (macar daca m-as fi multumit cu atat!). La al treilea sper sa fiu aleasa „gradinarul anului”.
Pentru urmatorii 3 cred ca am sa ridic stacheta.
balaurdegradina
20 octombrie 2013 at 21:16
SLVC, parc-o aud pe tipa, peste vreo 15 ani spunand apăsat:
– Aşa ceva n-am mai pomenit de când îs eu! … Şi am douăzeci şi nouă de ani !
mishulake
22 octombrie 2013 at 1:47
huff, citii de 5 ori dar nu pricepui, ce nu văzuse fătuca pân-la 24 de ani?
balaurdegradina
22 octombrie 2013 at 21:53
Mishu, ce n-o vazut n-am apucat a afla, ca partea aia de poveste se consumase probabil pe drum. Si orice-ar fi fost, de fapt, n-ar fi contat. Douazecisipatrule era temelia, acest nivel de maturitate absoluta, la care nivelul de experienta si intelepciune atinge cote maxime!