Comentarii recente
piticdegradinaro la floră.faună. poțiuni. balaurdegradina la vacanță. cochetând cu plo… anonim la vacanță. cochetând cu plo… balaurdegradina la vacanță. cochetând cu plo… anonim la vacanță. cochetând cu plo… Meta
adesi
cu blanosi
de-a râsu'-plânsu
gradinari
in hibernare
nevoi
papabune
profi
Qi
utile
Categorii
Arhive
- august 2018
- iulie 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- septembrie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
- decembrie 2011
- noiembrie 2011
- octombrie 2011
- septembrie 2011
- august 2011
- iulie 2011
- iunie 2011
- mai 2011
- aprilie 2011
- martie 2011
- februarie 2011
- ianuarie 2011
- decembrie 2010
- noiembrie 2010
- octombrie 2010
- septembrie 2010
- august 2010
- iulie 2010
- iunie 2010
- mai 2010
- martie 2010
-
- 297.431 hits
- Follow Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata on WordPress.com
- Follow Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata on WordPress.com
brindusa
19 februarie 2013 at 8:45
Sunt superbi! Iar cel mic cu blana lui este adorabil!
simf
19 februarie 2013 at 10:00
sunt niste minuni, dar si fundalul e incredibil!:) de unde ai tesatura?
balaurdegradina
19 februarie 2013 at 14:24
brandusa, al’ mic are deja o problema (maare) cu blanita… e tot mai incalcita si mai ravasita si nici gand sa ma lase sa-l fashionizez! peria este dusmanul lui personal, mereu banuit de chestii malefice,asa ca ma cam ia cu calduri cand ma gandesc ca se apropie marea naparlire de primavara!
balaurdegradina
19 februarie 2013 at 14:27
simf, fundalul este si mai incredibil in realitate, are niste culori grozav de vii si de optimiste!
luat de la baumax, cu 75 lei 😀
Brindusa
19 februarie 2013 at 14:57
Noi avem 4 ciobanesti si o maidaneza si desi stau afara este terifiant cand naparlesc, una dintre catele are parul mai mare putin decat piticul tau si nu merge periatul , merge doar foarfeca unde se incalceste:)
Iulia
19 februarie 2013 at 15:11
Nu stiu ce se vede aici, dar numai bune maniere nu sunt astea! Pare un break dance… Sau altceva la care nu vreau sa merg cu gandul…
balaurdegradina
19 februarie 2013 at 23:11
Brandusa, cu groaza m-am gandit si eu la aceeasi solutie. Desi, daca-l tund, nu cred ca mai ramane mare lucru din el 😀
balaurdegradina
19 februarie 2013 at 23:12
Iulia, dobandirea acestor bune maniere este un proces lung, si – nu o data- dureros!
adelinailiescu
20 februarie 2013 at 17:02
A, ma scuzati, am crezut ca e lectia de judo sau de alte marte artiale!:))
cafeauata
20 februarie 2013 at 21:44
Sunt, ca de obicei, fara cuvinte! O intrebare, totusi: caninii sunt la vedere din motiv de zambet sau…?
Pupici pentru toti trei blanosii tai!
balaurdegradina
22 februarie 2013 at 8:57
Adelina, judo, arta martiala, arta conversatiei si alte asemenea, tot la bune maniere se incadreaza 😀
balaurdegradina
22 februarie 2013 at 8:59
Cafeluto, norocul meu cu cainii astia care sunt la vedere tot timpul!
Acuma c-o fi zambet sau grimasa, asta-i deja un detaliu de tablou 😀
vasile
23 februarie 2013 at 12:03
Super tari blanosii. A mea este mai putin blanoasa (dalmatian) dar are marea problema a naparlitului continuu. Sa va traiasca si sa va bucurati de ei, sunt niste prieteni adevarati. Un sfarsit de saptamana frumos si plin de inspiratie va doresc.
balaurdegradina
23 februarie 2013 at 19:44
Vasile, nici cu o dalmatianca hotarata nu prea apuci sa dai in depresii! Stiu din proprie experienta cata energie poate sa manifeste simandicoasa dintr-asta cu picatele 😀
Asemeni sa-ti fie si tie finalul saptamanii!
Gabriela
25 februarie 2013 at 21:32
Vai, dar nu am comentat nimic la postarea asta? Eu care intru aici in primd sa ii vad pe blanosi? cat de jucariosi sunt ei acolo, pe un covor multicolor. Imi amintesc ca si bunica tesea covorase din astea din textile vechi, am zice noi acum. Si erau frumoase.
Gabriela
25 februarie 2013 at 21:34
S noi am avut un dalmatian. Pongo. Aveam aceeas problema cu napralitul. In privinta prostiilor pe care le facea in duet cu iul meu care avea vreo 8 ani pe vremea aceea, inutil de discutat. Cand au spart fereastra usii de la balcon dadeau vina unul pe celalalt.
balaurdegradina
25 februarie 2013 at 22:23
Gabi, covorul multicolor l-am cumparat dintr-un impuls imposibil de reprimat. Tocmai niste amintiri din copilaria petrecuta la bunici mi-au dat ghies si mie!
Cat despre fereastra, fiu si Pongo, pana la urma pe care l-ai crezut? 😀