Bunaoara sa mai admiram inca o data, pentru ca da, este mereu cazul, inefabila eleganta a perfectei asortari a unei zile de primavara cu o ploaie de vara si cu doi blanosi aurii!
Iar dincolo de enorma prestanta a Myorithicusului si a mamei lui,
se desprinde si-o cugetare utila: romani aveti grija cui dati bani sa va presteze o treaba, ca daca nu, ui’ asa o sa va cada si voua tencuiala de pe ziduri, dupa nici doi ani!
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
blueroses
12 martie 2013 at 11:17
Frumosi blanosii, fie ploaie, fie soare 🙂
Cat despre tencuiala, s-ar putea sa fie si materialele de vina, la mine se macina un trotuar abia facut si nu ca l-as fi agresat iarna asta cu sare sau nisip – mama da vina pe ciment 😦
PS Mi-am amintit de tine si articolele tale despre tribulatiile contabile – am avut un cosmar in dimineata asta, o hartie de la ANAF cu multe rubrici si sume de cosmar, martie parca trebuia sa fie o luna a surprizelor placute …
balaurdegradina
12 martie 2013 at 20:00
Blue, materialele sunt exact cele solicitate de „meserias” si sunt cumparate exact de la magazinul recomandat de acelasi. Fac aceasta marturisire jenanta in speranta ca altii vor invata din tampeniile balauresti.
Cat despre peripetiile tale cu hartii cu multe rubrici, mai ca m-ar duce banuiala inspre o „fisa sintetica totala”, ca din cate stiu eu, acesta e documentul ANAF cu maxim impact depresiv asupra contribuabilului roman…
blueroses
12 martie 2013 at 20:27
Meseriasi si materiale – probleme peste probleme, de la calitatea materialelor la calificarile si priceperile efective ale oamenilor etc.
Nu glumeam, chiar a fost un cosmar, vis urat care m-a trezit pe la 6.30 .. a fost provocat probabil de o scrisorica de la ANAF primita ieri (e la fratele meu si nu stiu exact ce contine, de aici cosmarul) + alea 900 pagini de modificari pe care le aveai de citit la un moment dat (parca atatea erau) si faptul ca astia tot modifica cate ceva in fiecare zi …destul cat sa nu mai dormim bine 🙂
O seara frumoasa si un martie usor 🙂
balaurdegradina
12 martie 2013 at 22:01
Blue, ai sa razi, azinoapte am avut si eu un cosmar contabil, ceva cu niste amortizari neeligibile… m-am trezit ingrozita de enormitatea erorilor 😀 Chestii dintr-astea n-am mai patit din facultate!
silavaracald
16 martie 2013 at 14:58
Ăsti frate cu gardul meu, pe care vara asta trebuie să-l reconstituim pentru a nu ştiu câta oară, pentru că se pare că zidarii noştri au uitt formula magică mortarului, de pică el aşa într-o veselie… 😦
balaurdegradina
16 martie 2013 at 19:41
slvc, tu crezi ca noi suntem la prima reconstituire? ma bate gandul (chiar la modul serios!) sa largesc putin sfera competentelor extraprofesionale si sa iau spaclul in mana…
Gabriela
20 martie 2013 at 9:16
Intru in case vechi in Bucuresti si nu inteleg cum … … nu s-a ridicat niciun biscuite de gresie (asa se numea) din bai, nu a picat nicio zidarie de zeci de ani. Usile sunt solide si intacte, chiar si robinetele vechi au o patina frumoasa.
Stiu ca peste tot in lume oamenii se plang de calitatea actuala a materialelor; totusi, cred ca la noi s-a intrecut orice limita! Stau si ma uit la casa mea terminata acum 12 ani cum cad bucati din ea. Am cumparat la momentul respectiv cele mai bune materiale; m-am gandit ca mobile si decoratiuni se schimba usor, dar baza trebuie sa fie solida si de calitate. Si acum am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac o renovare masiva. Alti bani, alta distractie!
DIY e o solutie, dar materialele…
balaurdegradina
24 martie 2013 at 10:18
Gabriela, la noi nu au trecut nici macar sapte ani de cand ne-am mutat in casa nou-nouta. Zidurile gardului au trecut deja prin doua renovari substantiale! Desigur, materialele sunt cum sunt, dar de mai slaba calitate mi se par „mesterii”. Cei care vin, dau din cap grav (da, da, e foarte grav), pun diagnostice mai ceva ca neurologii, critica intotdeauna ce au facut anteprestatorii, nu misca un deget fara un avans substantial, isi aduc sculele, fac multa mizerie, ofteaza mult, vorbesc tot timpul la telefon si lucreaza foarte putin. O vreme dispar din peisaj, ca au chestii foarte presante de rezolvat in alte parti. Reapar tocmai cand esti gata sa cedezi psihic, cu niste povesti de numa’ nu fugi la notar sa dai declaratie ca-i infiezi pe ei si pe tot neamul lor, te mai fac de alti bani, fuseresc treaba, n-o termina si dispar din nou, cu consemnul „venim maine sa terminam”. Dupa o vreme constati ca de fapt au plecat si cu niste scule de-ale tale.