Iacata ca se poate!
Dupa deschizatorii de drumuri, Rambo1 si Rambo2, se anunta, ce-i drept cam timid, si altii.
In cealalta ordine de idei, fii linistita: coafura rezista!
PS Se vede clar ca tendintele in decorarea parbrizelor au evoluat.Cei de scoala veche s-ar fi multumit cu ceva simplut si comod, gen SPALAMA. Aici insa… e vorba de arta!
Balaura si gradina sa mai mult sau mai putin fermecata 
melami
8 martie 2016 at 9:09
Zi-mi ca nu-i a ta! 🙂
A mea se preteaza acum la adevarate Picasso-uri sau Dali-uri. 😀
balaurdegradina
8 martie 2016 at 16:50
Mel, da’ a mea-i consecvent asa de foaarte multa vreme!
fosile
9 martie 2016 at 13:37
Am nevoie de îndrumare.
M-a apucat pohta să mănînc germeni.
Am pus în prima tura nişte grîu dintr-un spic.
După trei zile n-a ieşit nimic.
Am aruncat conţinutul vasului şi am pus seminţe de in.După trei zile parcă se văd cîteva chestii care seamănă cu nişte viermişori, dar nesemnificativ.
Deci, cum să procedez ca să mă pot hrăni cu încolţituri sau dacă ar fi mai bine să renunţ, că tot no să-mi mai întinerească memoria?
Săru mîna!
armeria
9 martie 2016 at 18:16
nooo….am promis candva solemn, uitandu-ma-n oglinda, ca n-am sa comentez pe bloguri … dar acum, nu ma pot abtine sa nu aplaud rezultate!!!
BRAAVOOO Laura, fac plecaciune si-mi ridic palaria, chiar daca e de paie, arsa de soare si putin rablagita 🙂
si daca-mi daruiesti, vreau si eu o plantuta din aia, doua ?! trei?! ….aaaa, pe toate?!?
masina ti-o speli tu, candva !!!
balaurdegradina
10 martie 2016 at 14:27
Fosil, eu pot sa-ncerc sa-mi dau cu presupusul, ca nu-s un specialist serios in ale hranelor vii. Ceva-ceva incercari am avut, rezultate notabile cu metodele clasice descrise de fanaticii hranei sanatoase ioc (adicatelea pui boabele in niste vase expuse la lumina si tot schimbi apa din nu stiu in nu stiu ce interval de timp).
Asa ca am aplicat empiric alte metodologii, tinand semintele la intuneric (logic pana la urma, bobul de grau isi face treaba in pamant), bineinteles dupa ce le-am spalat bine-bine si dupa ce le-am tinut intr-o tzaruca de apa calduta, cat sa se umfle. Borcan, acoperit cu un servetel de hartie, pus la asteptare intr-un dulap, sa nu-l vada lumina. Nu-mi mai aduc aminte in cata vreme si-au scos cornitele, dar au fost mult mai prompte decat m-am asteptat dupa esecul inregistrat cu metoda clasica. Dupa faza asta le scoti la lumina un pic, sa-si faca treaba mai in viteza.
Incearca pe un esantion mai mititel, daca dai rateu si pe aceasta cale sa nu-mi doresti prea multe cu sughituri 😀
Mi-ai facut pofta de-o salata asezonta cu sanatosenii dintr-astea, asa ca o sa-ncerc si eu .
balaurdegradina
10 martie 2016 at 14:33
Armeria, sa mimez un picut de modestie? nooo! cand sunt buna, sunt buna, asta e, trebuie sa ma obisnuiesccu ideea, cu laudele si cu aplauzele!
despre plantute…urmeaza o negociere dura!