… cu soarele.
PS Cu dedicatie: ” pentru Zina”
Bineinteles… din ciclul miercurind fara cuvinte .
Scris de balaurdegradina pe 13 iulie 2011 în de viata
Etichete: dedicatie, hârjoneală, miercurea fara cuvinte, seara, soare
piticdegradinaro la floră.faună. poțiuni. | |
balaurdegradina la vacanță. cochetând cu plo… | |
anonim la vacanță. cochetând cu plo… | |
balaurdegradina la vacanță. cochetând cu plo… | |
anonim la vacanță. cochetând cu plo… |
Blog la WordPress.com. Tema: Choco de .css{mayo}.
Zina
13 iulie 2011 at 10:04
A-o-leu ! Ce dedicaţie ! La ce te inspiră încâlceala aia ?!
Da’ lumina soarelui filtrată prin felinar e genială ! Bravo !
fly2sky
13 iulie 2011 at 10:59
Frumoasa a doua imagine..cum se vad atat de clor detaliile frunzelor..si inedita poza de birou!! Banuiesc ca stii exact ce face fiecare cablu. . 🙂
Alice Georgiana
13 iulie 2011 at 11:32
Frumoase toate fotografiile…si eu am o incalceala si mai incalcita!:)) O zi frumoasa!
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 12:13
Zina, incalceala aia imi rascoleste amintiri dureroase: unul din motivele pt.care m-am mutat din vechiul apartament a fost ca nu mai suportam cablurile! Aveam senzatia ca ma sufoca incalceala de cablaraie care parea sa puna stapanire pe orice cmp din apartament.
Ieri seara tocmai constatam ca se insinueaza un nou atac expansionist 😀
fosile
13 iulie 2011 at 12:21
Faine lumini pe Cimpului.Da fara catel…
Ea e sarea si piperul.Unde-i?
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 12:26
Fly, pt.plantele celea ne contram cam in fiecare seara cu Balaurul Consort … el sustine ca-s buruieni, eu ca-s flori. El vrea sa le faca felul, eu nu ma mai satur sa le admir detaliile. Pana acuma am invins eu 😀
Iar despre cabluri …. ce sa mai vorbim?
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 12:33
Alice, ar trebui sa nu ne lasam! Sa ne implicam activ in lupta impotriva incalcelilor, si sa le descalcim de sa le piara cheful de insurubat unele in altele! Mama lor de cabluri expansioniste!
O zi frumoasa si cu aer respirabil sa ai!
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 12:41
Fosil, am lăsat căţaua leşinată (mă rog, semilesinată), sforăind discret si refacandu-se psihic după ce-a iesit cu demnitatea sifonată in urma unei intalniri neprotocolare cu o mâţă neprietenoasa. Detalii la o dată ulteioară 😀
RobertN
13 iulie 2011 at 12:49
dupa ce m-am delectat cu imaginile de afara, in loc de desert, pleosc o incurcatura de cabluri care m-a trezit la realitate. deci nu doar la mine e asa, macar cu asta sunt si eu la moda! numai bine!
CARMEN
13 iulie 2011 at 13:21
Fotografii superbe dintro seara în gradina!
încâlceala de pe/sub birou este… tipica unor balauri si serpi de birou :D)
Happy WW!
redsky2010
13 iulie 2011 at 13:47
ce imagini sugestive, linistea de dupa o zi agitata cu soare bland filtrat printre frunze.
incalceli din astea am si eu peste tot 😀
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 14:10
Robert, cu toate trendurile astea naucitoare nici nu mai stim cand suntem la moda si cand pe langa. Asa ca e bine sa apreciem momentele astea de revelatie, cand simtim ca suntem pe val 😀
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 14:11
Carmen, ioi ce-ai mai nimerit-o! Serpi si serparaie, asta-i senzatia care mi-o inspira si mie … da’ nu gasisem cuvantul 😀
balaurdegradina
13 iulie 2011 at 14:13
Redsky, asta e momentul meu preferat … „cand moare ziua” …il mostenesc de la bunica …
Lumi
13 iulie 2011 at 16:14
Have a happy WW!
Gabriela
13 iulie 2011 at 16:40
cat de frumoase sunt lobeliile! Happy WW!
se-cret
13 iulie 2011 at 17:09
Cum dezmiardă soarele!Frumoase imagini.
abbilbal
13 iulie 2011 at 17:39
Când ai „fotomodele” pentru a te hârjoni, zbârnăie chipurile.
cafeauata
14 iulie 2011 at 9:49
Pentru mine, cele mai frumoase momente ale zilei: liniste, greieri cantand, iar daca ar fi si un broscoi prin zona, ar fi ideal! Sau macar unul dintre blanosi…
ANA
14 iulie 2011 at 15:43
Evadare din cotidian. Albastru de lumina, maciuliile de pastirnac ca niste santinele la datorie, caltunasi sfiosi in spatele frunzelor,raze de soare ghiduse, cer misterios si …………. creierul gradinii – cablurile intruse-; un decor ce te indeamna la popas si visare. Multumiri pentru imaginile
datatoare de pace. Binefacatore gradina , fericita stapina .
balaurdegradina
15 iulie 2011 at 8:26
Lumi, Gabriela multumesc! Sa aveti o vineri cat se poate de reusita 😀
Se-cret, cam asta era povestea: soarele se juca si se dezmierda singur in seara aceea…
Abbilbal, cred ca o sa-mi deschid o scoala de fotomedele 😀 (Am auzit ca se castiga frumos din afacere.)
Cafeluto, am si ceva brotacei prin zona, dar nu vor neam sa „cante”! Nu disper … eu continui sa le explic ca am asteptari muzicale din partea lor … poate pana la urma o sa se dea pe brazda…
Ana, da, e minunata pacea!
silavaracald
16 iulie 2011 at 16:03
Wow, ai flori de-alea cărora eu le zic năsturei. Le văd în pozele cu felinarul, sub el.
Dacă ești drăguță (știu că ești, altfel nu îndrăzneam să te rog), îmi aduci și mie câteva semințe, când vii în tabără? Prin magazinele pe unde am umblat, în primăvară, n-am văzut. Ca și cele de gura-leului, care iarăși lipsesc cu desăvârșire la noi în Mureș. :* :* :*
balaurdegradina
16 iulie 2011 at 20:38
SLVC, s-a notat! 😀
silavaracald
18 iulie 2011 at 21:14
Săru-mâna! :-*
blonda ironica
21 august 2011 at 20:22
Oh, tocmai vroiam să întreb ce flori nepământeano-extraterestro -balauriene sunt minunile acelea azurii?..Năstureii bănuiesc că sunt cei roşii…! da’alea albastre, dom’le, ce-s alea?….că nu mai pot de dragul lor!
balaurdegradina
21 august 2011 at 21:42
da, blondironico, nasturei rosii se insinueaza in poza ceea ( pont descoperit accidental: se tin aratosi si extraterestrii si daca-i rupi si-i pui intr-un vas cu apa, mai bine de-o saptamana).
iar minunatiile albastre, de fapt mov-albastre, sunt lobelii, si am o gramada de poze cu ele, asa ca o sa mai laud din cand in cand cu ele 😀