RSS

experiment … cu adaugiri (!)

14 Feb

Primele seminte care le-am pus in pamant si-am asteptat sa creasca flori din ele au fost de lobelia.Actiunea a avut loc acu’ vreo 10 ani.

Am luat un vas de plastic, l-am gaurit, l-am umplut cu pamant din fata blocului (habar n-aveam ca se gaseste de vanzare la florarii), am desfacut pachetelul de hartie, n-am prea vazut mare lucru in el, asa ca l-am rasturnat voiniceste deasupra vasului. Am mai tuflit deasupra vreo cativa centimetri de pamant, i-am batucit bine, am pus apa cu darnicie si-am inceput sa astept.

In dimineata urmatoare nu se intamplase nimic. Nici intr-a doua. Intr-a treia mi-am spus ca asta e, nu mai sunt copil si trebuie sa am rabdare. Dupa o sapatamana m-au incoltit banuielile ca ceva-ceva s-ar putea sa nu fie in regula, asa ca am inceput sa pun intrebari existentiale la birou. Mi s-a ras in nas, de unde am tras concluzia ca nici ceilalti nu stiau mare lucru.Din a  treia saptamana am inceput sa am remuscari: ucisesem cu nepriceperea mea o generatie intreaga de lobelii!

Noroc ca m-am incapatanat sa le pun periodic apa. Dupa mai mult de o luna de la momentul „insurubarii” semintelor (cam dublul perioadei normale 😀 ) a inceput sa fie evident ca se intampla ceva in vasul respectiv…pamantul incepuse sa-si schimbe volumele, parca voia sa inceapa sa fiarba… Pana cand, intr-o buna zi, am vazut ca explodasera, ca firave si aproape invizibile, semintele astea avusesera asa o dorinta nebuna de viata, si-asa o forta colectiva, incat practic rasturnasera stratul temeinic batucit peste ele si-l dovedisera!

Cred ca din momentul acela am inceput sa-mi doresc cu disperare o gradina.

Azi m-am apucat iar de insamantat lobelii, de data asta mai in cunostinta de cauza. Desi florile astea mititele si modeste, de-un albastru puternic, aproape mov, mi-s tare dragi, ma enerveaza dimensiunile semintelor: sunt atat de mici, aproape un praf de seminte, incat mi-e foarte greu sa le presar  intr-o forma cat mai regulata, de-asa natura incat sa le pot transplanta fara prea probleme cand le va veni vremea, ca nu-s eu mare specialist la operatiunea respectiva.

Am incercat tot felul de metode: le-am amestecat ba cu nisip, ba cu pamant, ba am incercat sa-mi fac un „teoc” de hartie cu care sa presar, nimic n-a functionat cum as fi vrut. Au iesit cum au vrut ele, adica la gramada, unele peste altele, de unde au rezultat si multe pierderi la momentul transplantarii.

Anul asta am copt o metoda noua (deh,creativitatea debordanta trebuie canalizata cumva ). Am s-o intititulez „sita semanatorului”. (Probabil e inventata de 1000 de ani, dar toata lumea stie ca nu exista bancuri noi ci doar urechi care nu le-au mai auzit).

Deci. Se ia o tavita de plastic, se gaureste, se umple cu pamant, se uda bine-bine, se aplica „sita”, adica una bucata de hartie gaurita cu acul in linii cat mai drepte (mie mi-au iesit aproximativ drepte), iar deasupra se presara semintele.

dupa care se conving semintele, cu degetele, fara sa se forteze, sa intre in orificiile respective.

Sunt surprinsa ce frumos si civilizat si fara comentarii s-au incolonat in siruri

Li se mai da o stropeala discreta (aici intra in scena „pishorcosul”):

Nu mai punem pamant deasupra, repet: NU MAI PUNEM PAMANT DEASUPRA, dar tragem o rochita sexi de plastic, intru non evaporarea umezelii si punem cutia pe pervaz, la lumina.

Dupa care lasam semintele in pace, sa-si faca treaba.Ca stiu ele ce-i de facut de-aici incolo.

Noua ne ramane doar sa asteptam.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Si iata si niste completari pretioase de la Kekee, care ne vor ajuta sa deranjam cat mai putin radacinile plantutelor rezultate.

Explicatiile lui ,clare si logice, o sa le gasiti la comentarii, in acest post.

 
37 comentarii

Scris de pe 14 Februarie 2011 în de gradina

 

Etichete: , , , ,

37 de răspunsuri la „experiment … cu adaugiri (!)

  1. Maria Ionescu

    14 Februarie 2011 at 1:19

    Excelenta ideea, am preluat-o, marti o punem in aplicare chiar ptr.lobelii ca maine nu se face nimic in ale gradinaritului, caci e un nod…asa zic inteleptii astrelor,deci ne conformam.

     
  2. cristina

    14 Februarie 2011 at 10:45

    pfoaaa, genial, dar am o intrebare: unde mai transplantezi lobeliile dupa aia? i mean, daca eu fac treaba asta direct intr-o jardiniera, are ceva?

     
  3. vasi

    14 Februarie 2011 at 14:08

    Ce tare!!!!!
    Eu le-am pus deja, au iesit in fix 10 zile si da, semintele de lobelii,germineaza la lumina. Frumoase flori,bune de pus in jardiniere,in cosuri suspendate sau facute borduri.
    Ce tare!!! ( asta a fost un bis)
    Mie nu mi-ar fi trecut prin cap. Sigur am sa o aplic la alte seminte mici.

    Bravo Maria pentru respectarea nodului lunar!
    Cristina,daca le pui direct in jardiniera,atunci trebuie sa le raresti, nu le mai repici.
    (hai ca raspunsai io in locul Laurei,ha,ha)

     
  4. Ana Pinescu

    14 Februarie 2011 at 16:53

    M-ai scapat de un cosmar.
    De trei ani incerc sa am si eu o lobelie necumparata de la supermarket (cea de vara trecuta s-a ofilit dupa o luna,oricat am incercat sa o resuscitez).
    Incerc sa pun semintele direct intr-un vas rotund, suspendat. Oare dintr-un plic reusesc sa umplu doua jardiniere medii?

     
  5. cristina

    14 Februarie 2011 at 17:10

    a, pai e mai bine, le raresc ca mi se pare mai simplu asa (cu toate ca imi va fi tare mila de alea pe care le voi sorti pieirii).

     
  6. dr.Lecter

    14 Februarie 2011 at 18:12

    dorim poze si dupa germinare, si chiar niste explicatii in legatura cu transplantul. esti specialista, atunci comporta-te ca atare, ca ne-ai lasat cu nasul lipit de geam! credeam ca trebuie sa vina primavara ca sa pun flori! doar crenguta de cais pun acum, in vaza, sau de zarzar!

     
  7. Constantin

    14 Februarie 2011 at 22:13

    Bravo, Laura! Felicitari si succes!

     
  8. balaurdegradina

    14 Februarie 2011 at 23:00

    Doamnelor, m-ati facut sa ma rosesc toata-toata cu-atatea laude (sa ne-ntelegem: binemeritate!) !
    Maria, multumesc de avertizare, promit sa fiu cuminte marti si sa ma abtin de la gradinareala 😀

    Cristina, cum unde? In jardiniere o sa ajunga fetele! Dar nu la gramada,cum se tot inghesuie ele, ci cum vreau eu (sper c-ai sesizat fermitatea plina de convingere si speranta 😀 ). Anii trecuti am pus si eu seminte direct in jardiniere, dar oricat am insistat tot n-am reusit sa le imprastii uniform , asa ca au iesit cu „hopuri”, ba la gramada, ba cu model cu gauri. Acum sper sa le pot repartiza uniform.

    Ana Totul e sa nu uiti ideea de la care ai plecat 😀 Teoretic (si practic) o sa-ti ajunga un plic pt.2 jardiniere. Trebuie doar sa manevrezi cu maxima zgarcenie plicul cu seminte si cu infinita rabdare… Sunt foarte multe seminte intr-un plic, si fiind atat de marunte, la orice miscare mai repezita ele se „fleostesc” gramada, iar apoi rasar in bloc, una peste alta, parca dornice sa se devoreze reciproc. Asta e motivul pt.care le-am semanat initial intr-o alta cutie, ca sa le pot reordona ulterior in jardiniere.

    Lasa Vasi, iti trec tie prin cap destule alte idei 😀 Am vazut cate chestii grozave pregatesti in gradina ta , sa stii ca iau notite la greu!

    pai Lectero, ce faci fataa, nu pui si tu de-o muscata, o dalie, o campanula, o verbina? Ca de-o telina, ridiche, ceapa, rosie si alte alea nici nu indraznesc sa ma exprim.
    Da’ sa nu zici ca nu ţ-am zis!

     
  9. balaurdegradina

    14 Februarie 2011 at 23:07

    Multumesc Constantin, sa fie succes, ca prea am calcat in strachini de la o vreme-ncoace !

     
  10. Ana Pinescu

    15 Februarie 2011 at 12:24

    Ma gandeam ca daca le pun intr-un vas suspendat rotund sa adaptez „sita” ta si sa o fac din cercuri concentrice. In felul asta scap de mutarea plantutelor fragede in alt loc, operatiune care presupune calm, precizie, indemanare (cine are…). In felul asta nu risipesc semnintele pliculetului si imi ajung pentru doua vase (sper)

     
  11. balaurdegradina

    15 Februarie 2011 at 12:41

    Da, e perfect logic ce spui tu.
    Si uite cum punem mana de la mana si perfectionam metodele: am sa caut niste vase cu forme mai ciudate si-am sa „comit” niste site de sa-i apuce durerea de cap pe privitori: in spirala, zig-zag si … mai vedem noi 😀

     
  12. balaurdegradina

    15 Februarie 2011 at 12:45

    Ana, si sa nu uit sa-ti zic: fa gaurile cat mai mici! Sunt atat de marunte semintele incat in cele facute de mine s-au comasat de fapt cel putin cate 10-15 seminte!

     
  13. vasi

    15 Februarie 2011 at 13:45

    Laura,vezi ca nodul lunar a fost ieri,luni, azi pune mana pe treaba (ha,ha,ha)ca poti sa gradinaresti, vezi ca e zi de pus flori, nu altceva.

     
  14. balaurdegradina

    15 Februarie 2011 at 14:56

    😀 in dimineata asta m-am prins si eu ca iar is pe langa datele problemei 😀
    oricum, ieri seara, dupa ora 8, cand am ajuns eu acasa catranita si hamesita, numa’ la gradinarit nu m-am gandit.

     
  15. Mirela

    15 Februarie 2011 at 16:43

    Buna, baLaura! 🙂
    Paralela cu gradinaritul, dar extrem de iubitoare de flori, as vrea sa te intreb daca aici, in postul de fata, este vorba despre floricelele acelea deosebit de frumoase, absolut fantastice, de un albastru originar, rarisim…serios, m-au innebunit! Imi plac foarte mult. Am multe flori in cele doua balcoane de la bloc, dar genul muscate, San Paulia, de-astea. Frumoase, dar nu ca cele din imaginea de aici, repet, sunt teribile si mi-au cazut cu tronc. Se gasesc de gata? Ca nu cred sa reusesc ceva, in ciuda explicatiilor. Multumesc! 🙂

     
  16. balaurdegradina

    15 Februarie 2011 at 18:55

    Mirela,
    Lobeliile care vor rasari in cutiuta de plastic o sa fie fix ca cele din poza.
    De fapt or sa fie si mai sexi pentru ca imi vor fi procurat deja o gramada de emotii, de asteptari, de sperante, asa ca o mi se para mult mai frumoase 😀
    De prin mai apar in hipermarketuri si prin florarii, da’ eu iti recomand sa risti si tu un experiment dintr-asta, o sa fii surprinsa pana la urma ce satisfactii de vor incerca!

     
  17. cornelia

    15 Februarie 2011 at 19:19

    fara sa consult configuratia astrelor, azi m-am trezit asaltata de un imbold de neoprit: sa pun ceva seminte de flori in ghivece, in scop de obtinut rasaduri. Intai am scos ghivecele din beci, am adus pamant din rasadnita de anul trecut din gradina, am pus intai ceva pietris marunt si apoi m-am apucat sa inventariez semintele de flori( vreo 20, numai).am ales sa pun niste petun ii curgatoare si niste rudbekia. am facut exact ca Laura, am pus semintele de-a v alma, le-am amestecat un pic, am pus apoi alt pamant si le-am tasat bine . Apoi am obosit de-atita treaba si m-am asezat la calculator, sa mai vad ce zic expertii. Si dau tocmai peste blogul Laurei, cu ideea cu sita . Adica nu puteam sa fac invers, intai sa stau?? Acu, fie ce-o fi, noroc ca mai am inca vreo 10 plicuri de pus pt.rasaduri. ca si petuniile au niste seminte de de-abia le vezi. Multam fain de idee.

     
  18. balaurdegradina

    15 Februarie 2011 at 20:23

    Gandeste pozitiv Cornelia, si mizeaza pe dorinta lor de-a trai 😀
    Pamant le-ai dat, apa le-ai dat … treb’e sa iasa!

     
  19. Gabriela

    16 Februarie 2011 at 9:34

    Excelent, Laura! Bine ca nu am plantat inca rasaduri de flori, asa ca pot sa-ti aplic metoda. Am mai multe tipuri de seminte maruntele care se preteaza. Si daca va iesi si un articol te voi cita cu „metoda Balaura”. Nu-mi pasa acum ce s-a intamplat in acest caz in ultimii 1000 de ani!!
    A propos, ai inceput sa plantezi si altceva?

     
  20. silavaracald

    16 Februarie 2011 at 16:42

    Păi, da, că-s cu ochii pe tine, te-am avertizat.
    M-aș fi apucat și eu de grădinărit, dar, cum plec vreo 10-12 zile de acasă… nu risc. După ce mă întorc însă, voi vedea ce și cum.

     
  21. dr.Lecter

    16 Februarie 2011 at 19:16

    am fata, flori, chiar de-o gradina draguta, dar io le iau gata plantate, nu stiu sa le descant, ca tine!
    tu esti magiciana

     
  22. Mirela

    16 Februarie 2011 at 20:42

    Mulțumesc Laura, se pare că va trebui să încerc! Merită! 😉

     
  23. balaurdegradina

    16 Februarie 2011 at 21:21

    Gabriela, inca nu m-am apucat de-adevaratelea, la noi primavara e mai tarzie si mai cu toane decat in sud, asa ca aman inceputul campaniei de semanat cam cu vreo doua saptamani. Anii trecuti ma tot straduiam sa fiu fruntas pe ramura, da’ pana sa vina vreme potrivita butasii mei se lungeeaau, si se anemiau … acuma mi-am propus sa fiu mai rabdurie si s-o iau mai cu binisorul.
    Dar pentru ca ma bantuie un tremur de nerabdare tot am mai scapat cateva seminte de muscate si cateva de limba mielului.Si mai am tot felul de experimente in diferite faze de derulare , cu tot felul de pahare si borcanase, plante si plantute, ca nici nu mai stiu exact ce-am pus si ce-o sa iasa 😀

     
  24. balaurdegradina

    16 Februarie 2011 at 21:27

    SLVC, cand o sa te-ntorci tu o sa-mi povestesti ce mai e nou la Venetia, eu o sa-ti fac un raport complet despre starea rasadurilor. Asta DA schimb de experienta 😀

     
  25. kekee

    16 Februarie 2011 at 21:31

    Măi Safiro, măi .
    Hai să-ţi vând un pont pe gratis 🙂
    Ca să nu mai ai probleme cu rădăcinile plantelor , că bănuiesc că te doare sufletul când trebuie să le descâlceşti , că tre’ să tragi de ele sărăcuţele ( şi nici lor nu le convine ).
    Sunt 3 metode.
    1- metodă
    Ar trebui să fie la Obi sau Practiker un şablon, din plastic cu ” găoace hexagonale ” – seamănă cu un fagure mare de plastic . Îl tai la dimensiunea vasului, apoi cu creionul desenezi punându-l deasupra foii de hârtie forma sa. Îl pui în vasul de plastic după care l-ai „croit ” şi-l umpli cu pământ. Iei foaia de hârtie pe care ai desenat fagurele de plastic şi faci găuri în mijlocul „găoaceor ” desenate, ca să ştie seminţele unde să centreze .
    Apoi faci ceea ce foarte bine ai făcut tu .
    Plăntuţele vor creşte disciplinate , iar când va fi de plantat afară, va fi suficient să scuturi un pic vasul, să extragi grătarul de plastic şi plăntuţele vor veni afară, fiecare cu pumnul de pământ în care au crescut fără să le „doară” rădăcinile.
    2- metodă
    La fel ca prima doar că dacă nu afli şablonul hexagonal, foloseşti cofrage de oo din plastic pentru ouă de gâscă sau ouă mari de găină , la care le decupezi cu cutterul fundul fiecărei „găoace”. ( atenţie că va trebui să pui înainte puţin pământ, să umpli golurile dintre găoacele cofragului.
    3-metodă
    Îţi construieşti şablonul din cutiuţe de iaurt ( de alea mici ) pe care le lipeşti între ele , sau le aşezi frumos în vasul mare după ce le-ai tăiat în prealabil fundul.
    Eu aşa am făcut cu seminţele mici ( cu şablon ), iar mama aşa face ( cu cutii de iaurt , că ea la ţară nu are Obi ).
    Funcţionează.
    🙂

     
  26. balaurdegradina

    16 Februarie 2011 at 21:32

    Lectero, de-a gata stie toata lumea! Si cum ramane cu dicstractia?

     
  27. balaurdegradina

    16 Februarie 2011 at 21:43

    Kekee, pentru seminte ceva mai mari folosesc ghivece de turba, sau paharele de platic. Tot incerc sa-mi imaginez sablonul tau, da’ cam dau rateuri. Da si tu o poza, un link, asa ca pentru din astia cu mai multe capete…

     
  28. kekee

    16 Februarie 2011 at 21:55

    Ştii cum arată un fagure , fără miere ?
    Măreşte-l de 10 ori, şi gândeşte-te că e de plastic moale ( de fapt un fel de gumă cauciuc ).
    Şablonul, ca şi alte scule de grădinărit sunt la casa unui amic , unde mi-a dat un petec de pământ , ca să nu-mi pierd deprinderile de grădinar.
    Stai că desenez pe o foaie de hârtie, o pozez ( că n-am scanner acasă ) şi o pun la mine pe bloagă.
    Se rezolvă mintenaş .

     
  29. kekee

    16 Februarie 2011 at 22:54

    Vezi că ţi-am trimis pe mail schiţa. Roteşte poza cu 90 de grade , că cre’ că se vede mai bine.
    Spor la treabă.

     
  30. balaurdegradina

    17 Februarie 2011 at 21:20

    Multam fain Kekee. Pana la urma, cu ajutorul pozelor, mi-a picat fisa cam care-i treaba, si mi se pare foarte convenabila metoda.

     
  31. kekee

    18 Februarie 2011 at 15:33

    De ştiam că-mi publici ” capodopera „, mă străduiam mai mult .
    :))

     
  32. balaurdegradina

    18 Februarie 2011 at 17:01

    Sa lasam modestia Kekee, talentul tau transpare din fiecare trasatura de condei!

     
  33. virusverbalis

    18 Februarie 2011 at 23:22

    Frumoasa gradina ta!Miroase a pamant reavan… :))

     
  34. balaurdegradina

    19 Februarie 2011 at 10:55

    Multam, Viruse!
    Sa vezi ce-o sa se mai faca 😀

     
  35. cristina

    20 Februarie 2011 at 11:22

    cand m-am trezit si eu, luna a inceput sa descreasca si in concluzie mi-a dat cu virgula, nu ma pot apuca de insamantari. intr-un fel e bine, ca mai am timp sa bantui prin magazine dupa sablonul ala de plastic, ca de lipit cutiute de iaurt nu ma simt in stare. multumim de pont.

     
  36. vasi

    28 Februarie 2011 at 15:51

    Laura,ce fac lobeliile tale,ca ale mele au decedat.Am lipsit cateva zile de la servici,unde aveam ghiveciul si de neudat si de caldura multa,firavele plantute , le gasii azi lesinate, fara posibilitate de reinviere. Acum trebuie sa pun altele. Uite ca, acum, am sansa sa folosesc sablonul tau.

     
  37. balaurdegradina

    28 Februarie 2011 at 22:07

    Vasi, m-ai cam speriat: de doua zile tot incercam sa vâr un ochi pe la tine prin gradina fara nici un spor!
    Lobeliile mele sunt la faza de verde milimetric .In fiecare dimineata i-au lupa la ele! Constat ca au mai aparut cateva puncte noi, ca vechile puncte s-au mai inaltat o juma’ de milimetru…
    Nu le zoresc, ca-s cu tare multe ifose si cand ti-e lumea mai draga considera ca s-au straduit prea mult si-ti zic „pa”. (Interesant ca pe cat de lingave si miorlaite is in frageda pruncie, pe-atat de rabdurii si adevarate luptatoare se fac la maturitate).

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: