RSS

nenostalgie

19 Ian

Se apropie ziua reportajelor cu pelerinajul la mormintelor ceausestilor.Or sa fie batrani revoltati, tineri exaltati, fosti si actuali proletari infratiti intr-o pioasa rememorare a minunatelor vremuri de dinainte…

Scriu … si sterg … si scriu din nou…si sterg iara … am inca multa fiere-n mine … nu reusesc sa ma detasez .

N-a fost numai rau, a fost si bine, am fost tineri, am si iubit, am si ras (Doamne ce se mai radea pe-atuncea! ), am invatat, am muncit, am citit, am visat. Cred ca cel mai mult imi lipseste senzatia de comuniune: eram noi (cei multi, imensa majoritate) si erau ei (cei atat de putini incat, pana la urma, se reduceau ,absurd, la detestabila familie compusa din ei doi).

Ar trebui sa ma concentrez pe aceste amintiri, ar trebui sa incep sa iert.

Dar nu pot. Nu pot uita.Si-n consecinta nu pot ierta.

Iata, au trecut 21 de ani, inca nu e bine, radem – da’ parca mai putin, e cald – daca nu suntem debransati , mancare este daca avem bani s-o cumparam .Si parca nici asa tineri nu mai suntem (unii dintre noi).Copiii au crescut, si-au scuturat aripile si-au zburat spre zari mai senine.

Tentatia nostalgiei pandeste de dupa colt.

Ia sa mai respiram putin aer de epoca, spre reala aducere aminte.

A nu se crea iluzia ca era vorba de trei  jumatati de porc si trei jumatati de vaca.Nu-nu-nu , era vorba, pur si simplu, de un kilogram si jumatate de carne de porc SAU un kilogram si jumatate de carne de vaca, incluzand si oase, si grasime si ambalaj pentru o familie formata din trei oameni: copil+mama+tata. Adica 16,666 grame pe zi pe cap patrat intr-o luna cu 30 de zile, respectiv 16,129 grame intr-o luna cu 31 zile.(In februarie eram cu totii domni 😀 )

Sa fim oameni cinstiti, mai aveam si altfel de drepturi:

Cu care se puteau cumpara acele animale fabuloase care traiau si mureau doar in tara noastra:

Si inca

intre 7 si 10 bucati (daca le gaseai!).

In decembrie ’89 aveam un sertar plin cu bonuri dintr-astea. Nu pentru ca as fi avut in familie vreun macelar sau vreo doamna vanzatoare la alimentara (he-he, ce mi-ar mai fi placut si ce drag mi-ar fi fost despre ei!) …Pur si simplu eram tineri si foarte putin dispusi sa ne calcam in picioare pe la cozi, asa ca macam tone de cartofi prajiti dimineata, la pranz, si seara … cu sare,  cu usturoi, cu boia…Copilul manca mai mult pe la bunici .

Si frigul! Ierni intregi in care nu puteam deschide geamurile pt.ca apa prelinsa pe sticla ingheta… 13-14 grade in casa…16 cand era mai cald afara…mirosul acela de mucegai rece…parca-ti ingheta si sufletul si creierul.

Si „penele” de curent…

Eu inca nu pot sa uit. Deci nici sa iert.

 
18 comentarii

Scris de pe 19 Ianuarie 2011 în de-a naibii

 

Etichete: , , , , , , , , ,

18 răspunsuri la „nenostalgie

  1. kekee

    20 Ianuarie 2011 at 0:16

    …… io nici măcar nu vreau să iert şi nici să uit.
    Şi când te gândeşti că Paţurcă a murit şi Iliescu trăieşte. Şi mai trăiesc şi mulţi securişti şi meleţieni bine mersi cu pensii mai mari decât salariile noastre.
    Când mă gândesc la toate astea, mă gândesc că şeful cel mare când a făcut lumea a făcut-o cu gaura curului, că tare d-ampulea e făcută.

     
  2. dr.Lecter

    20 Ianuarie 2011 at 11:12

    daca pot sa compar situatiile si sa iert, iert pentru ca atunci era vorba de dictatura. nu de comunism, sau socialism/comunism, pentru ca astea sunt concepte diferite. am invatat destula doctrina ca sa pot sa fac departajarea.
    acum este democratie, se presupune. asta nu pot sa iert, nu dictatura trecuta.
    azi sunt constrangeri mult mai violente, nimic nu e democratic; nimic!!!
    nici o masura luata nu e coerent gandita inainte si nu se aplica in mod corect. si nu ma refer la protectie soaciala, chiar daca aia ma doare, ca din cotizatiile celor care nu am avut concedii si gratuitati, tinem niste viermi nenorociti care s-au pensionat de la 4o de ani pe caz de boala.inchipuita
    ma refer la toata structura economica a tarii. sunt devastata emotional cand ma uit ca nu mai sunt intreprinderi, nu mai eindustrie, nu mai e agricultura, si importam tot, tot, tot. nimic nu producem! doar consumam.
    asa ceva nu pot sa inteleg.

     
  3. balaurdegradina

    20 Ianuarie 2011 at 23:06

    pana la urma va trebui sa invatam si lectia iertarii kekee, ca sa n-ajungem sa ne otravim pe noi insine. numai ca eu inca nu ma simt in stare.
    poate cand ma voi maturiza.

     
  4. balaurdegradina

    20 Ianuarie 2011 at 23:23

    lectero, nici o dictatura nu mi se pare de scuzabila.
    cea prin care am trecut (si care inca nu ne-a trecut, ea persista in noi! ) n-a fost un accident al istoriei, a fost rezultanta absolut naturala a socialismului tembel in care ne-am scaldat 50 de ani.
    nu cred in comunism. nu poate exista un comunism luminat. e o utopie frumoasa, dar nu are nici o sansa in viata reala. pentru ca este un feudalism intors pe dos.
    baiul e ca nici capitalismul nu miroase prea bine.

     
  5. kekee

    20 Ianuarie 2011 at 23:31

    Iertarea e urmată de uitare. Şi cine uită riscă să repete greşelile.
    Uită-te ce popor de oi uituce e poporul român ?
    Deja e nostalgic după ceauşescu.
    A uitat că nu puteai spune un banc de perechea prezidenţială, de luările de curent, de caloriferele îngheţate, de, de, de…
    Îşi aduce aminte doar că TOŢI ERAM EGALI .
    Nu mai continuu că încep să mă ambalez.
    ps.
    Capitalismul poate suna bine, dar nu capitalismul securist românesc .

     
  6. Maria Ionescu

    20 Ianuarie 2011 at 23:41

    Nu vreau sa uit si nici sa iert cand il vad pe I liescu imi vine sa vomit,tot timpul ma rugam sa apuc vremuri mai bune sa pot sa colind lumea,copiii mei sa fie liberi sa nu mai stea la cozi ptr mancare . Am crezut in liberalism s-acum sa vad aliante cu PC cuPSD,doamne imi vine cateodata sa-mi cumpar un pistol si sa-l si folosesc….

     
  7. simf

    21 Ianuarie 2011 at 13:07

    de uitat nu trebuie sa uitam, am risca sa reptam greselile trecutului.
    dar de iertat – eu zic ca ar trebui sa iertam. pentru noi sa iertam.

     
  8. Alexandra

    21 Ianuarie 2011 at 18:58

    Laura, stii ca eu n-am vazut bonuri de-alea! In Bucuresti ratie era doar la zahar si ulei…parca. Care va sa zica, voi ati dus-o mai bine! 😀
    Maria are dreptate, Iliescu ne-a infundat de tot! De la el ni se trage toata porcaria asta in care traim, el a dat tonul la furtisaguri, acceptand tacit orice, numai sa se cocoate el acolo sus, la Cotroceni! Cucuveaua dracu’. Ori Petre Roman! Mister Apaca! N-am sa-l uit pe Roman , la primul 1 Decembrie sarbatorit supa ’89 , la Alba Iulia, cand, atunci cand a aparut Coposu, Dumnezeu sa-l ierte, facea galerie la injuraturi impotriva acestuia. N-am sa uit hoardele de mineri din centrul Bucurestiului, pe Lipscani, acolo unde lucram pe vremea aia, cum sub ochii mei au batut crunt o doamna, numai pentru ca s-a uitat urat la ei. Cum trageau de barba un individ, pentru ca…avea geanta diplomat, era capitalist! Mi-e prea sila sa mai amintesc ceva. Cu asa un start in democratie, era previzibil ca vom ajunge unde am ajuns azi. Am vorbit cam mult, ma duc sa fumez o tigara. Weekend placut, Laurico!

     
  9. silavaracald

    22 Ianuarie 2011 at 9:18

    Eu i-am iertat. Mai mult, vreau să-i și uit. Tot așa cum îi voi ierta și pe Iliescu, Constantinescu și Băsescu. Și sper să trăiesc atâta încât să-i uit și pe ei. Adică, sper să ne fie atât de bine încât să avem tăria să nu mai privim cu mânie înapoi.

     
  10. balaurdegradina

    23 Ianuarie 2011 at 11:48

    Nu vreau sa uit ceea ce am patimit. Nu vreau sa uit ceea ce ni se mai poate intampla . De cate ori aud pareri de genul „romanii au nevoie de o mana ferma, ca nu se descurca in democratie” imi vine sa urlu.
    Vreau doar sa uit sentimentele si resentimentele mele, frustarea aceea mocnita si neputincioasa, senzatia ca sunt o oaie intr-o turma ratacita pe un camp de betoane…
    Ca sa pot ierta am nevoie sa uit cu sufletul, nu cu mintea.
    Si trebuie sa iert ca sa nu raman etern blocata in revolta.
    Vreau sa merg mai departe.

     
  11. silavaracald

    24 Ianuarie 2011 at 11:13

    Mi se pare foarte omenește ce-ți dorești. Încearcă totuși să-i ierți înainte cu mintea, dacă cu sufletul încă nu poți. Subconștientul e prost, așa zic psihologii. Dacă îi spui ceva suficient de convingător și de mai multe ori, va sfârși prin a considera că informația e corectă și va da ordine în consecință. Pe asta se bazează și autosugestia terapeutică. Metoda Coue, de exemplu. Încearcă și tu! 🙂

     
  12. kekee

    24 Ianuarie 2011 at 13:40

    Adică minţeşte-te singură !!!
    NICI VORBĂ – NICI MORT !!!
    ––––––-
    Asta vor ei ! Să-i lăsăm să trăiască bine mersi, DUPĂ CE NE-AU OMORÂT ZI DE ZI !!!

     
  13. Minoki

    24 Ianuarie 2011 at 21:43

    Frumos articolul, si cu o nota nostalgica. Am trait umilintele trecutului comunist, dar parca acum simt si mai greu umilintele acestor vremuri de maxima nesimtire. Sau poate o fi de vina si varsta? Cine stie?…
    http://armoniasimturilor.blogspot.com/
    O seara frumoasa!

     
  14. Gabriela

    25 Ianuarie 2011 at 13:24

    La multi ani, Laura!
    Am zambit amar vazand etichetele. Eu nu am pastrat asa ceva de atunci, ar trebui sa o scotocesc pe mama, cine stie? (Am devenit stilorganizat mai tarziu!!!)
    Ce sa spun? Suntem accidente ale evolutiei speciilor si ale istoriei. Ne-a fost dat sa ne nastem aici si atunci. Sa iert? Cred ca da. Sa uit? Imposibil. Dar vinovati sunt multi care poate din lasitate nu numai ca nu au luat pozitie (si e omeneste asa) ci au facut plecaciuni mai adanci decat se cuvenea si au permis mai multe decat s-ar fi putut permite si asta din ratiuni meschine. Ne plangem acum de nesimtire? Totul s-a plamadit in acele vremuri, chiar cei nascuti dupa 89 sunt lastarii frustarilor si educatiei precare ale parintilor.

     
  15. simf

    26 Ianuarie 2011 at 10:52

    laura, intru destins fruntea: http://fusaru.blogspot.com/2011/01/zece.html

     
  16. balaurdegradina

    26 Ianuarie 2011 at 21:48

    La multi ani, Gabriela!
    Si eu am zambit lung si amar cand am descoperit intr-un sertar punga cu „marturii”… si mi-am adus aminte foarte exact momentul in care am pus deoparte eticheta de la pui, in speranta secreta ca va veni o zi in care voi povesti si lumea nu ma va crede 😀

     
  17. laura

    30 Ianuarie 2011 at 15:33

    noroc ca nu m am uitat la tv pe 26.

     
  18. balaurdegradina

    30 Ianuarie 2011 at 20:59

    Am auzit ca nici n-a fost o circoteca chiar asa de mare, ca-n alte dati 😀

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: