supravietuitorii

Motto:  aoleu ce ploaie vine de la Cluj

In sfarsit, incep sa simt ca e iunie!

La Cluj iunie inseamna ploaie. Multa ploaie si-nceput de vara. Dar ploaia e definitorie!

Anul asta era cat pe ce sa nu simt ca a fost iunie la Cluj. A mai si plouat, sa nu fim cârţogari, acolo… fo  doua-trei zile, da’ nu la valoarea noastra ! In anii de temelie iunie ne aghezmuia in fiecare zi!

Acuma gata, vad ca ne punem pe recuperat. Azi noapte un urăgănel se-apucase sa faca pe nebunul prin mahala pe la noi. La un moment dat parea o certitudine ca vom ramane fara acoperis, intrebarea era doar daca acesta va pleca falfaind din aripi sau se va dizolva sub cascada de gheata pravalita din ceruri. Era atat de deasa ploaia si-atat de apasata incat nu se mai vedeau luminile vecinilor, pe terasa planau la nivelul ochilor, halucinant, tot felul de obiecte care ne obisnuisera sa le vedem stand cuminti pe pamant.Am iesit sa salvez niste ghivece cu flori, mare lucru n-am rezolvat, dar m-am intors in casa socata de-o constatare nelinistitoare: era pentru intaia data-n viata cand ploaia nu cadea de sus in jos, ci alerga impinsa de vant aproape paralel cu pamantul! Pana la urma nebunia s-a mai linistit. Am respirat usurati: acoperisul rezistase eroic! M-am dus la culcare refuzand sa ma gandesc la straturile cu legume. Era clar ca nu avea cum sa mai ramana ceva in picioare.

Azi dimineata primul drum a fost, bineinteles, in gradina. Socant, pagubele au fost neasteptat de mici! Rosiile (ele ma durusera cel mai tare, ma si vedeam cum le voi aduna bucati-bucatele si le voi inmoramanta in lada de compost) se sprijineau, putin groggy, in aracii groggy la randul lor, de ma umflase si rasul: pareau niste betivi porniti catre casa pe picioare moi si-mpleticite, sprijinindu-se marinimos unii pe altii. Am indreptat aracii si-am oblit rosiile. Castravetii s-au tinut tare, sfecla rosie a mai pierdut niste frunze, da’ nu pe toate, broccoli s-au înhâit lejer, dar cu gratie… Cei mai câstigati au fost bobii, tratati de-o vreme-ncoace impotriva paduchilor negri si scarbosi, au beneficiat de jeturile scotiene de azi-noapte si s-au curatat aproape de tot de lipiciozitatile (cuvant expresiv, proaspat inventat) remanente. Ceapa a iesit cu frunzele cam sifonate si cam tavalite, dar va fi mancata cu placere chiar si in aceste conditii. In rest … morcovii (cei cativa care au supravietuit misteriosului animal mancator de radacini), ardeii … au raspuns la apel , chiar daca mai sifonati si mai cu vanatai, dar in viata si pusi pe recuperare rapida.

In rest…

… a plouat.

Cautarea zilei: „cei mai mari pantofi cu toc care exista in toata lumea poze” 😀