bobo, mă-sa, dl.puiu. octombrie

Bobo.

DSC01017

Mă-sa.

DSC01038

Bobo si dl. Puiu.

DSC01025

DSC01024

DSC01021

DSC01026DSC01028
DSC01023Octombrie.

DSC01040

Deci toamna.

DSC01045

de data asta si despre venetia. 4

Intelectuali din toate tarile,uimiti-ne!

DSC00698

Patriotii convinsi ca avem exclusivitate la ideea “ciripitului” ca manifestare frusta a spiritului cetatenesc sa ia aminte:

DSC00703“bocca del leone”  functiona cu mult inainte ca ai nostri sa se strecoare discret in biroul securistului pentru a-si da cu presupusul despre integritatea etica  si ideologica a colegului , prietenului, vecinului drag.

Acasa stiam de drumuri private, cartiere private, paduri private, privatele din fundu’ curtii, la Venetia ne-am imbogatit cunostintele, da, aici au si poduri private.

DSC00859Si blocurile plutitoare. Ah, blocurile plutitoare!

DSC00980Astea iti iau lumina cand ti-e lumea mai draga.

DSC00988Noroc ca nu dureaza mult. Are loc momentul acela de admiratie reciproca: ei ne pozeaza pe noi, noi pe ei, cateodata ne mai si facem cu mana, apoi blocul plutitor se departeaza maiestuos precum o imensa rata cracanata.

Atat pentru azi. Incerc sa va las in pace cu Venetia, dar nu stiu daca o sa reusesc. Inca ma bantuie.

de data asta oarecum si despre venetia.3

Alegeri, alegeri.

Campanii.

DSC00525Pisicute, motanei, printi, cavaleri.

Zambete.

Pene colorate.

Orbite goale.

de data asta despre venetia. 2

Este orasul cu cei mai responsabili porumbei-coacheri. Ei nu precupetesc nici un efort pentru a ne invata sa fim fotogenici.

DSC00893

A se observa atitudinea concentrat-neutra a arbitrului de tusa pescarus, care vegheaza competent la respectarea tuturor canoanelor.

DSC00886

DSC00887

Chiar mai crede cineva ca e usor sa fii instructor de fotogenie? DSC00888

DSC00884Ei da, zambiti linistiti, arbitrul vigileaza!

de data asta despre venetia. 1

Venetia este locul unde picioarele tale se  razbuna.

DSC00864

Te someaza rautacios, concret dureros, sa-ti amintesti spasit de cate ori ai preferat sa te urci in masina ca sa te duci la magazinul de dupa colt,  de cate ori ai asteptat cuminte in statie o juma’ de ora doar sa nu faci un 500 m pe jos ,  cum ai preferat mereu liftul  mintindu-te ca de maine…

In Venetia nimeni nu poarta tocuri.

DSC00799

Venetia nu are masini, nici macar biciclete, doar vapoare, iahturi, salupe si alte chestii plutitoare. Si vaporetto. Burdusite cu turisti, leganandu-se uneori apocaliptic, unele mai iuti, altele de-a dreptu’ mocaite.

DSC00765

Dar ele te poarta doar pe Canale Grande (un fel de strada mare) sau te duc-aduc inspre-dinspre multele insule adiacente (unde, vai, trebuie sa apelezi din nou la picioare). Cred ca-s menite mai putin sa te transporte din punctul A in punctul B, cat mai ales sa te ademenesca cu frumusetea naucitoare care te-conjoara, starnindu-ti pohta de-a o lua la pas pe-ndelete.

Ei da, mai sunt si gondolele. Dar acelea sunt frumoase, scumpe (de la 100 euro/40 min) si cam pentru americani si chinezii cu bani (eu mi-am facut damblaua la plimbatu’ cu barca in delta, la Sfantu’, de-a lungul muultor ani, asa ca nici urma de tentatie in sensul acesta)

DSC00880

Din cele enumerate pana aici concluzia nr.1 se contureaza clar: nu-i usor sa fii turist in Venetia!

DSC00863

Va urma.

Probabil

instalare

Azi, la 14,45 a venit toamna.

DSC00468

Parcă aș mai fi vrut un pic de vară, că n-am prea apucat la ea.

Da’ acuma no, la cât de dragă-mi știe fi toamna…și dac-a fi mai lungă n-a fi bai, numa’ faină să fie!

multumesc, bisi. drum bun!

A fost putin iritat. Caci nu i-au placut niciodata doctorii. Si mai ales injectiile.

A sforait usor in timp ce-i povesteam la ureche cum a fost el cel mai grozav alergator din Cutzodrom, cum toti amicii  lui de plimbare se-nghionteau  cand aparea el si-si spuneau “vine Bisi, ia uitati va la el ce tinuta are!”…  si  cum o sa zvacneasca iara ca un arc catre cele zari si-o sa-i duduie pamantul sub labe, sub toate labele lui puternice, si-o sa-i falfaie urechile-n vant …

Si cam asta a fost tot.

Cand m-am uitat la el plecase deja.

Bismarck

Stiu sigur ca acuma alearga neobosit.

debut in meserie

Model

paris 184

Rezultat

DSC00270

Data viitoare o sa-mi iasa mai bine.

raport agricol

Si cum va spuneam, anul asta am cam dat-o de gard cu rosiile. Sau nu v-am spus? Nu-i nimic, nu-i nimic, va spun acuma.
Inceputul a fost tardiv si in devalmasie , heirupist si plin de venin, doar ratasem  marea si frumoasa reconfigurare. (Ca parca si vedeam aievea noile straturi, drepte, largi exact atata cat trebuie, inaltate si absolut gospodaresti si-am fost pedepsita pentru o astfel de aroganta, nu stiu cum, dintr-o data toate alinierile s-au dezaliniat si m-am pomenit infingand rasadurile cu naduf si dand marunt din buze in aceleasi straturi vechi, tot prea mici si tot prea putine.)
DSC00025

Pana la urma am reusit, cu totii, sa depasim frustrarea si amocul. Rosiile s-au pus pe creascut , eu le-am ingrijit cu drag, patrula blonda a patrulat cu maxim devotament.

DSC00111

Si numa’ ce m-am pomenit c-o gradinuta frumoasa coz!

DSC00252

Cu rosii vanjoase, verzi-verzi-verzi, saltandu-se pe araci cu un aer regal,  sanatoase tun! E drept ca nici eu n-am stat cu mainile-n san: le-am dat la tratamente bio de le-am cam mutat nasul! Macerat de urzici, macerat de tataneasa, macerat de parul porcului, cocktail de urzici-tataneasa-parulporcului… hai și-o zămădârcă de găinaț de găini de la munte…

DSC00106

Si mări creștea grădina mea, dacă nu pe lung si pe lat, da’ pe-năltime cat incăpea, mai ceva ca-n povestile cu zane! (Recunosc, la varsta din buletin puteam gandi mai putin magic, da’ n-am ce face, dacă nu m-am copt la mansardă pană acuma, slabe sperante de-acuma-ncolo!)

DSC00226

De cate ori treceam printre straturi mă pomeneam notand in memorie să nu cumva sa uit  la anu’ să pun la-ncoltit muuulte seminte de floarea soarelui, ca tulai Doamne mult stiu sa-mi placă! Pe cele din vara asta le-am obtinut la-ntamplare, din niste resturi de seminte puse terapeutic la germinat de care-am cam uitat, asa că pană la urmă, in loc s-ajunga in salată si-au văzut de crescut prin jardiniere si ghivece, via margini de strat. Neapărat o sa mai pun prin grădina la anu’!

DSC00205

Bineinteles ca s-au mai intamplat si alte chestii prin gradina

DSC00185

DSC00245

DSC00294

DSC00297DSC00283

DSC00203Castravetilor nu le-a mers deloc bine. Nici nu prea aveau sanse,din moment ce i-am inghesuit la margine de strat de rosii, desi stiam clar ca astia nu fac casa buna impreuna! Dar cum spuneam, reconfigurare ratata, lipsa de spatiu, inghesuit rasaduri pe unde-am apucat … Saracii s-au straduit ei la inceput, dupa care au intrat in regres si s-au umplut de mucegaiuri, asa ca, dupa ce-am esuat in a-i întrema, i-am scos de tot, sa le scurtez chinul.

Sa revenim la rosii. Tare mai erau frumoase! Si, mai ales, incredibil de sanatoase! Ca iunie a fost ploios, da’ asta nu-i chiar asa mare scofala, ca la noi un iunie normal ploua, nu se joaca, da’ a venit si iulie, si-a tot plouat si-a fost cald si-a plouat si-a fost cald si rosiile mele erau tot sanatoase, nici urma de pata de mana, erau pline de flori, pana-n varf, la poale legasera rod tot mai rotund si tot mai greu, si-mi erau dragi de-mi venea sa ma culc colac pe sub vreji. La final de luna, dupa 25 (normal, ca tot contabilu’ din Romania) dupa ce mi-am facut bagajul, le-am mai tras o inspectie,  am vanat cu ochi critic vreo urma cat de mica de mana, nimic dom’ne, nimic, asa ca le-am mai sorbit odata din priviri si-am plecat.

O saptamana am respirat aer curat, am urcat pe munti, am coborat pe sub, am mancat c-o disperare demna de cauze mai bune (daca vrea cineva sa manance mancare buuuna-buuuna si muuulta-muulta stiu eu o pensiune unde dormi domneste si e imposibil sa te tii de cure de slabire) si-am facut chinezisme qi. Si m-am intors acasa ca o floare zen, numa’ buna sa continui starea de emotie pozitiva printre straturile mele.

De pe terasa, de la numai cativa metri departare, totul parea ok (cred c-a sosit mimentul sa port ochelarii de distanta, fi-mi-ar naravul sa-mi fie), dar pe masura ce m-apropiam simteam ca aerul se tot rarefiaza, iar picioarele-s tot mai moi. Jaale, oameni buni, jale si teroare in straturi! Rosiile mele plesnind de sanatate,uitandu-se de sus la mine de pe araci, cu frunze verzi-verzi-verzi trageau sa moara! Cum s-a putut ca intr-o saptamana sa aiba sa treacade la stadiul de falnice prezente regale, sanatoase pana-n varful aracului, la stadiul de jalnice ruine nu-mi pot explica! Duminica dimineata plesneau de verde, duminica urmatoare galbejite-negrii, adio flori, adio etaje superioare, adio cateva plante intregi  din care n-am mai avut ce salva.

DSC00402

In poza is deja cosmetizate. Oricum arata mai bine decat in realitate.

Partea pozitiva este ca mananc rosii. Dulci, carnoase, cu pielita subtire, gustoase.

DSC00445E clar, nu mai poate fi vorba de o recolta de palmares.

Da’ nu-i nimic, nu-i nimic, la anu’…

(Si sa nu uit sa pun floare-soarelui. Multa floarea soarelui!)

stare de gratie

DSC00434

Prietenii stiu de ce.

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 141 other followers